Despre mine

 Despre mine nu ar fi prea multe de zis. Din vara lui '93 am luat ființă, în Bacău. Cam din totdeauna am avut păreri și nu prea m-am priceput să le țin pentru mine, așa că de prin primăvara lui 2009, în clasa a IX-a, mi-am deschis primul blog. Au urmat multe de atunci, unele tematice, altele nu. Unele încă există, se pune praful pe ele.

 Prin liceu, visam să plec la studii afară. S-a concretizat parțial, eram ca și admis la Aberdeen. Ironia sorții, legile lui Murphy sau ce alte descântece or mai fi au făcut să nu mai pot pleca. Așa că m-am băgat la Comunicare și P.R.

 De la 20 de ani, am plecat ''la capitală'', să fiu pe cont propriu. După ce am încercat de toate, de la șantier și descărcat haine cu cârca prin mall sau vândut cărți, m-am angajat la Monitorizare Video, la nenea ăla cu mustăți mari și mulți bani, la un Country Club de mega clasă. Nu prea mi-a ieșit să stau doar pe postul ăla, m-au făcut și recepționer, și pe Security pe la evenimente sportive, așa că după vreun an de zâmbit fals și amabil către miniștri și cântăreți și escortat sportivi internaționali, a trebuit să las în urmă locușorul meu drag din Titan și să revin în Bacău. Mi-am dat licența, am intrat la master (al treilea pe listă) și m-am făcut corporatist. Am abandonat masterul în ultimul an. Mă plictisea groaznic. M-am reîntors în capitală și corporatesc.

 M-am jucat și de-a muzicianul o vreme, mă credeam mare rapper și mai behăiam a pagubă prin microfoane.

 Ce vei găsi pe aici? Opinii. Unele serioase și analizate rațional. Altele ironice și cu un ton amuzant. Pamfletar, zeflemist, miștocar, deci nu te aștepta să mă iau prea în serios în unele postări. Uneori o să găsești și poezii sau ce-mi mai debitează mintea.

 Promovez umorul, toleranța, echilibrul și atitudinea degajată, pozitivă. Fac lobby râsului (și nu mă refer la animal).



Cam ăsta sunt, cam asta fac. Să ne citim cu bine.
Pace-n sine!

Un comentariu:

  1. Simt de parcă aș săpa printre amintiri în momente ca astea, momente când revin la blog și mai scriu una alta, plus că mai dau peste oameni pe care îi citeam cândva și care încă mai scriu.
    Am citit descriere ta și am râs, oarecum. Și în plus m-am și regăsit în ea. Am terminat Jurnalismul, am visat ani la rând să ajung la București și am ajuns să fac un master aici (mult spus ”să fac”) pe care l-am și abandonat ulterior - pierdere de timp și absolut nimic util pentru piața muncii sau măcar pentru cultura mea generală. Profesez foarte bine în publicitate și fără să am o diplomă în ”Consultanță și Expertiză în Publicitate”.
    Avem un punct comun: amândoi am lucrat pentru acel Country Club, doar că eu și alți colegi eram anagajați la o firmă ce se ocupa de mentenanța site-ului lor, de vizualuri pentru Social Media și alte bălării.
    Dar mă bucur că am putut să simt pe pielea mea, la propriu, cum se simt bogații: cum se duc la piscină, la masaj în camera VIP, nu oriunde, cum stau pe șezlong și admiră pădurea în timp ce beau ceai. (Trebuie să scriu despre asta pe blog, că e tare amuzant să fii sărac - să stai în Grozăvești - și să ajungi într-o lume a bogaților).

    Mă bucur că după atâta timp mai dau de persoane care încă mai scriu :).

    RăspundețiȘtergere