Nu #corupția, #incompetența ucide

 După doi ani, banali pentru cei mai mulți dintre noi, dar ca o veșnicie în Infern pentru victimele din Colectiv și familiile lor, am ajuns în punctul în care parcă nimic nu s-a întâmplat. Pași bătuți pe loc. Un marș de urcare efectuat pe scara rulantă de coborâre. O tragedie în care niște amărâți au fost nevoiți să joace rolul victimelor (pentru unii, chiar ultimul rol înainte de retragere de pe scena vieții), iar unii dintre noi am jucat rolul indignaților, a revoluționarilor, a celor ce propovăduiau schimbarea sistemului din care și ei făceau parte. Și ulterior am ieșit și noi din scenă, căutându-ne loc în alte piese de teatru. Cam așa se poate rezuma efectul Colectiv asupra societății civile românești. Ca și tragedia de la Maternitatea Giulești, evenimentele de la Tanacu, accidentele de la Balotești sau Mihăilești (așa e că am și uitat de ele?), și tragedia de la Colectiv începe să se stingă în mentalul public. Din incendiu, a rămas un nor mare de fum care începe să învăluie imaginea uneia dintre cele mai mari tragedii ale României. Și cu ce am rămas?

 Cu ideea-slogan #CorupțiaUcide. Doar prin acest lucru reușim să vedem cât de slabi, de lași și de mici suntem ca și societate, ca și indivizi. Cel mai simplu lucru este să pasăm vina pe corupție, pe ''ăia mari care fură și iau șpăgi''. Da, ăia mari fură și iau șpăgi. Mai mari ca tine, simplu angajat la patron, dar și tu furi de rupi. Furi la timpul petrecut în pauză, la producție, la ''ciubucuri'', la remunerații nedeclarate, pe care le primești pentru a face servicii unora cu ustensilele firmei etc. De câte ori transportatorii nu transportau bunuri sau pasageri ''pe șestache, fără bon'', pentru 20-30 de lei? De câte ori constructorii nu ușurau șantierul de ''o cărămidă, două, că-mi trebuie la țară, la soacră-mea''? Și pot continua. Da, ei fură mult. Pentru că au acces la sume mari. Și tu, dacă ai avea, ai face la fel. Însă aici corupția este în plan secund. Nu ea e cea care ne omoară!

 Ceea ce ne omoară cu zile este incompetența! Incompetența de a fura materiale cu cap, astfel încât să poți face un nenorocit de pod sau de bloc rezistent și de calitate superioară, furând doar surplusul. Incompetența de a face controale cum se cuvine. Incompetența de a ne face meseria. De la mine, un operator de call center, care fiind fără chef de muncă într-o zi, dau o informație eronată și dau peste cap o întreagă bază de date. De la amărâtul ăla care se urcă pe stâlp să verifice un cablu și fiind distras de bancul colegului, taie un fir și lasă un cartier în beznă. De la omul de afaceri român, care caută scurtături către profit, ignorând principii de bază, cum ar fi calitate sau siguranță. Până la neurochirurgi care duc la capăt o operație salvatoare pe creier, dar uită un bandaj în pacient până face septicemie. Și ajunge până la ministrul care prezintă un proiect de lege, care intră în vigoare, contrazicând din temelii o altă lege, pe același subiect, încă în vigoare.

 Ne gâdilăm orgoliul zicând că totul e din cauza corupției. Nu! Corupție există în toate statele lumii, dar o corupție care a garantat un capitalism funcțional și care, paradoxal sau nu, a dus la evoluția economiei statului respectiv. Noi nu suntem hoți, suntem mai întâi iresponsabili. Incompetenți. Nu mă aventurez să zic proști, poate suntem. Suntem leneși, poate și nemotivați financiar, e drept. Dar e un cerc vicios, rezultatele muncii noastre sunt jalnice, pentru că banii sunt puțini. Iar banii sunt puțini pentru că facem o treabă jalnică. Numărăm performerii pe degetele de la o mână. De la medici la mecanici, suntem prost pregătiți, prost plătiți, prost informați. Incompetenți! De ce să nu îmi pun eu barul într-o hală? Doar nu s-o întâmpla nimic! De ce să nu aprob barul din hală? Doar nu o s-o întâmpla chiar aici! De ce să plătesc intrarea la concerte și să cumpăr muzica în loc s-o piratez? Doar nu o scădea asta nivelul financiar al artistului, făcându-l să accepte să cânte în orice magherniță.

Mulți morți. Mulți răniți. Multă durere. Și va mai fi! De ce? Pentru că suntem prea ipocriți să acceptăm că de la măturător la senator, trebuie să ne facem treaba până la capăt și să scăpăm de ''eeh, lasă că merge și așa, doar nu s-o întâmpla chiar acum, chiar mie''. Cu primul taximetrist ce nu se va sfii să-și schimbe plăcuțele de frână, ca să nu-și expună pasagerii, cu primul fotbalist care va fi motivat să își facă echipa să câștige, cu prima menajeră care va strânge și ultima scamă de pe holul unei pensiuni de 2 stele din provincie, doar pentru că au conștientizat că asta e treaba lor și trebuie făcută bine, atunci va fi momentul 0 al intrării societății românești pe făgașul civilizației și al progresului.

Până atunci,

VAX ALBINA, CREMA PUCA!