marți, 15 martie 2016

Reformare, nu deformare

Suntem în plină campanie electorală, neoficial, dar suntem, implicit și agitație, nebunie totală. Care mai de care mai populist și mai absurd în idei și în orientări. La vârsta pe care o am, am obligația morală de a veghea cu atenție asupra pătrățelului unde voi pune ștampila. Da, sunt sceptic în privința tuturor, ăsta e principiul de la care trebuie să pleci în clipa în care dorești să construiești ceva, să iei în calcul cam toate scenariile negative posibil (că pe toate e imposibil, neprevăzutul ne caracterizează universul). Singurul politician pe care îl voi susține cu adevărat până la capăt, va fi acela care va susține principiile toleranței, dar și principiul dreptății. Aș vrea un stat în care nu există religie sau orientare sexuală oficială, abuzurile asupra animalelor să fie pedepsite corespunzător, ideea de ''majoritar'' sau ''minoritar'' să existe la nivel de statistică, nu la nivel comparativ de normalitate-anormalitate, cu o educație centrată pe interesele individului, nu pe cerințele generaliste.