miercuri, 13 iulie 2016

Orb și surd



















Orb și surd
Ștefan Stoica
A curs mult sânge ieri la Universității! Mulți dezrobiți, juliți de muncă-n coate, Au înghițit mult plumb vrând libertate. Dar tot nu s-a trezit simțul dreptății... A curs mult sânge azi la Universității! Când iadul s-a dezlănțuit peste copii Și am ieșit s-o căutăm, câteva mii. Dreptatea s-a oprit în dreptul porții... Iar mâine va curge sânge din nou! Cu moartea-mbrățișând noi generații. Și așteptând-o, iar ne-om plânge frații. Dreptatea iar va pierde ultimul metrou... Dreptatea zace beată-n centrul vechi! E-un cerșetor pe care îl ignoră toți. El nu vrea bani când bate pe la porți. De ochi are nevoie doar. Și de urechi...

luni, 30 mai 2016

Fram, ursul polar și Hexi Pharma

 Trec zile, săptămâni, vor trece luni de la scandalul Hexi Pharma și, la fel ca și în cazul Colectiv, nu vom înțelege nimic din asta. Încă nu știm să definim ce a fost acolo. Ce reprezintă Hexi Pharma? Ei bine, dacă aș fi din nou la școală și un profesor m-ar întreba asta sau dacă m-ar opri un copil pe stradă să mă întrebe ce reprezintă, răspunsul meu ar fi același: rezultatele forțării lucrurilor, a ''lasă că merge'', ''mai vedem pe parcurs'' și ''ce s-o întâmpla?''.

luni, 25 aprilie 2016

Zâmbet în colțul gurii


Dacă am mai trăi în veac de poezie În mare taină ți-aș lua urma trăsurii. Și m-aș preface nevăzut ca o stafie, Ca să-ți surprind zâmbet în colțul gurii. Aș sta ascuns, să văd unde cobori. Iată, am reușit, acum îți știu adresa. Călcând pe trepte parcă-mi calci fiori, Casa pare conac, tu pari contesa. Și-aș sta pândind, ca un mare tâlhar, Așteptând ora când se face searã. Ca la palat apoi gardul să pot să-l sar, Exact în curte, în reședința princiară. Aș sta ascuns de gărzi și servitori, Mi-aș face, tainic, drum până-n grădină. Aici e locul celor mai frumoase flori. Sunt îngrijite chiar însăși de regină. Din ele apoi aș face un buchet, Și aș veni să te trezesc în plină noapte. "Am auzit că ar fi mâine un banchet Și-aș vrea să mă-nsoțiți, dacă se poate!" Te-aș invita-n atelierul meu să te pictez Ca pe zeița dragostei care a creat lumea. Ca să te admir, să te absorb, să te creez. Să îți respir aroma, gândul, goliciunea. Și ce te-aș mai lega de mine uneori! Și ce ți-aș tatua buzele mele-n piele! Să fii tu răsăritul ce-l privesc în zori, Și apoi noaptea să-mi ții loc de stele. Dar veacul e dus acum și n-am urma trăsurii. S-a dus și poezia și nu am nicio adresă. Răspunde-mi cu-n zâmbet în colțul gurii: Tu chiar existi, domniță cu piele contesă?

marți, 15 martie 2016

Reformare, nu deformare

Suntem în plină campanie electorală, neoficial, dar suntem, implicit și agitație, nebunie totală. Care mai de care mai populist și mai absurd în idei și în orientări. La vârsta pe care o am, am obligația morală de a veghea cu atenție asupra pătrățelului unde voi pune ștampila. Da, sunt sceptic în privința tuturor, ăsta e principiul de la care trebuie să pleci în clipa în care dorești să construiești ceva, să iei în calcul cam toate scenariile negative posibil (că pe toate e imposibil, neprevăzutul ne caracterizează universul). Singurul politician pe care îl voi susține cu adevărat până la capăt, va fi acela care va susține principiile toleranței, dar și principiul dreptății. Aș vrea un stat în care nu există religie sau orientare sexuală oficială, abuzurile asupra animalelor să fie pedepsite corespunzător, ideea de ''majoritar'' sau ''minoritar'' să existe la nivel de statistică, nu la nivel comparativ de normalitate-anormalitate, cu o educație centrată pe interesele individului, nu pe cerințele generaliste. 

sâmbătă, 16 ianuarie 2016

Foștii necrofili și friendzone-ul de la vikingul Dani Mocanu

 Societatea omenească, de când a luat ea ființă, acum mii de ani, pe vremea când Iliescu probabil încă era virgin, s-a bazat pe epoci și curente specifice acestora. Indiferent că vorbim de cultură sau că vorbim de haine (deși spun unii creatori de modă-niște ciobani, scuze Răzvane-că cică și asta cu vestimentația e o adevărată artă), fiecare epocă are un anume stil caracteristic. L-ai putea distinge pe Octavian Augustus de Hercule Poirot și de Luke Skywalker doar prin ținută, nu cred că ai putea spune că-s contemporani dacă te-ai întâlni cu ei la coadă la Mega Image (mă rog, dacă ești Radu Beligan, cu siguranță te-ai întâlnit deja cu primii doi și o să trăiești îndeajuns încât să îl întâlnești și pe ultimul). Desigur că nici perioada contemporană nu face excepție. Are și ea elementele sale-cheie. Așa cum perioada renașterii se caracterizează prin ''Doctor Octavius ăla pletos, care stă crăcit în cerc în desenul lui Da Vinci'' (Omul vitruvian) dacă nu ai luat BAC-ul  sau scoaterea la suprafață și a răspândirii culturii-dacă ai luat BAC-ul, iar cea medievală prin sângele vărsat pentru ambițiile pap...ăăă...pentru răspândirea și apărarea creștinismului, perioada contemporană se caracterizează prin cu totul și cu totul alte elemente.