marți, 27 octombrie 2015

Capitalismul: oi, ciobani sau câini de pază. Alege!

 Conceptul de capitalism este adesea exploatat greșit în mentalul colectiv. E de înțeles la generațiile trecute de prima tinerețe, în mintea lor, inundată de doctrina comunistă, capitalismul este un sistem bolnav. Însă în mentalitatea celor mai mulți tineri, este un blanc total, înjură și acuză acest concept fără a-l înțelege. Se lasă manipulați de diverși formatori de opinie, cu un oarecare grad de carismă și cu influențe anarhiste. Ce înseamnă de fapt capitalismul? Nu voi da o definiție academică, nu sunt în măsură. Îl voi explica așa cum îl înțeleg eu, o persoană fără studii în domeniu.
 După cum îi spune și numele, este bazat pe capital. Pe generarea de profit. Oamenii au obiceiul de a înjura patronatele. Liderii din sectorul privat sunt priviți ca niște demoni, iar statul ca o formațiune de arhangheli corupți care sunt complici la faptele negre comise de aceștia. Ca și caz particular, se pot adeveri aceste afirmații, există anteprenori și lideri politici care comit infracțiuni. Dar o generalizare nu își are rostul. Iată de ce.

 Statul într-adevăr susține și favorizează mediul privat. De ce? E simplu. Pentru că bugetul statului se bazează pe taxe și impozite. Care sunt plătite de cetățeni. Ca cetățenii să poată plăti acele taxe, au nevoie de bani. Ca să primească bani, trebuie să își folosească energia pentru ceva productiv pentru societate. Patronul este acea persoană care îți oferă posibilitatea ca tu să faci ceva productiv și să îți transformi energia în bani, cu condiția ca tu să îți împarți veniturile cu el. Spre exemplu:
 Xulescu lucrează la o fabrică de brichete. Prețul unei brichete este de 1 leu. Xulescu face 2000 de brichete pe lună. Asta înseamnă un total de 2000 de lei. Din acești 2000, 50% (spre exemplu), rămân la el, iar restul de 50% la domnul Alfa, patronul. Astfel, 1000 de roni este salariul lui Xulescu. Pe lângă Xulescu, mai lucrează încă 9 oameni. Fiecare câștigă 1000 de lei, restul revenind domnului Alfa. Astfel, domnul Alfa câștigă, per total, cât toți angajații săi la un loc. De ce? Pentru că el este cel care are spațiul și ustensilele cu care ceilalți pot câștiga cei 1000 de lei. El își pune la bătaie ustensilele, iar tu forța de muncă. Însă acest parteneriat el nu l-a încheiat doar cu tine, ci și cu restul angajaților. Aici vorbim de cazul simplu, în care există doar patron-angajat. Însă, poate acea echipă de 10 oameni trebuie coordonată. Atunci, salariile celor zece muncitori vor fi de 800 de roni. Cele 200 de roni retrase de la ei vor merge către salariul coordonatorului, care va însuma 2000 de roni. De ce? Pentru că se consideră că acest coordonator este un beneficiu adus muncitorilor, ajutându-i să obțină rezultate bune. Dacă muncitorii se vor descurca fără acest coordonator, salariile lor vor fi mai mari. Dacă patronul nu se poate descurca singur cu toată evidența, va trebui să își angajeze un director sau o secretară. Din cele 10000 de roni care îi revin lunar, va trebui să dea, să zicem, 2000 acelui director sau acelei secretare. Automat, ca să nu simtă lipsa banilor, va dori să se creeze 2200 de brichete pe cap de muncitor, pentru a putea recupera acei 2000 de roni dați pe achiziționarea unei secretare. Desigur, nu este treaba ta ca muncitor. Corect ar fi ca patronul fie să se mulțumească cu cei 8000, fie să facă singur și treaba secretarei. Așa, poate apărea o revoltă în rândul muncitorilor. În mod firesc, aceasta ar trebui luată în serios. Însă într-un stat normal. Într-un stat anapoda, cu lipsă de simț civic și cu un grad mare de dezbinare a populației, o revoltă nu este luată în serios. De ce? Pentru că cei 10 muncitori nu vor fi susținuți de ceilalți. Ci vor veni alți 10 oameni care vor accepta să facă 2200 de brichete pe 1000 de roni. Astfel încât, ceilalți 10 vor fi considerați neproductivi și vor fi disponibilizați. Astfel, se vor produce 2200 de brichete pe cap de muncitor, pentru 10000 de roni pe lună, nu 2000 pentru 10000. Ce face statul în această situație? Păi...nimic. Statul nu poate sta în calea voinței poporului. Dacă cei 10 oameni acceptă acele condiții, statul nu îi poate opri. Dacă oamenii, să zicem un caz utopic, vor dori doar să primească 3 mese pe zi și atât în loc de salariu și nimic mai mult, restul banilor fiind dați bugetului de stat, statul nu îi poate opri. Statul își va primi banii, astfel încât, nu va avea de ce să intervină.

 De ce statul are nevoie de bani? E simplu. Statul reprezintă oamenii. Oamenii din societate au nevoie de protecție, de sănătate, de educație etc. Toate aceste lucruri costă. Astfel, oamenii pun în comun anumite sume de bani care să permită construirea, îmbunătățirea și menținerea acestor instituții ce satisfac nevoile. Banii, după cum am arătat mai sus, sunt obținuți din muncă. Pentru a desfășura activități, este nevoie de mediu adecvat, mediu asigurat de mediul privat. Desigur că există și locuri de muncă în cadrul statului, dar acestea depind, desigur, din sumele cotizate la taxe și impozite.

 Din toate acestea, ce am înțeles? Că muncitorul de rând este o simplă victimă, de care toată lumea își bate joc. Nimic mai neadevărat. Bătaia de joc provine de la el. De ce? Pentru că nimeni nu te obligă să fii bătaie de joc. Poți încerca să dezvolți tu o afacere și atunci să fii patronul. Poți încerca să te dezvolți pe cont propriu, ca freelancer și să îți asumi riscurile incertitudinii remunerației. Și cel mai clar, poți alege să nu își poată bate cineva joc de tine. Ești incapabil să fii coordonatorul unei echipe? Ești incapabil să urci de cea mai sus treaptă pe ierarhia societății unde ești angajat? Nu e nimic! Dar nu ai justificare să NU FII INDISPENSABIL! Chiar dacă faci brichete, dacă tu ai capacitatea de a le face într-un timp mai bun ca ceilalți, dacă ai capacitatea de a le face mai bine ca ceilalți, fi sigur că vei conta. Iar dacă nu vei conta, vei vrea să pleci. Patronul nu va vrea să te piardă. De ce? Ce cioban ar vrea să piardă acea oaie care dă cel mai mult lapte? Clar acea oaie va avea un statut special. Nu ai niciun motiv să nu vrei să fii tu. Dacă ai și nu ești dispus să te vezi ca fiind cel mai bun, acceptă ideea că nu ți se va da. De asemenea, pierderea demnității este un motiv suficient pentru a suferi. Ce crezi, dacă tu te oferi să faci pe 800 ceva ce se făcea în mod normal pe 1000, ai făcut ceva constructiv? Nu, te-ai înhămat. Ai creat un dezechilibru, care va afecta veriga cea mai slabă. În cazul de față, tu. În aceeași situație te afli și dacă ceri mai mult decât oferi. Din nou, se crează un dezechilibru.

 Ideea absolut ineptă că toți suntem egali și că trebuie să beneficiem de aceleași drepturi, este cătușa perfectă care te va imobiliza. Nu, nu suntem toți la fel. Capitalismul poate fi funcțional doar plecând de la ideea ''nu dai mai mult decât primești, nu primești mai mult decât dai''. Da, se fură și se exploatează oamenii. De ce? Pentru că ei permit asta. Pentru că există teama că vor muri de foame. Și mai ales, pentru că mereu există cineva care se va mulțumi cu mai puțin, crezând că e mai bine decât nimic. Dacă oamenii ar învăța să fie uniți și să se respecte reciproc, să se respecte pe sine suficient în cât să nu se mai mulțumească cu puțin și mai ales, dacă vor vrea să își câștige locul în societate prin muncă, informare și efort ferm, răsplătit pe măsură, capitalismul va funcționa perfect pentru toată lumea. Dorind să rămâi în umbră, să nu îți pese, să preferi să contempli stelele și căderea frunzelor în timpul în care ar trebui să investești în formarea ta, acceptă-ți traiul nefast care ți se va ivi și pe care l-ai câștigat. Vrei un trai bun? Muncește pentru asta. Fii dispus să sacrifici ceva. Conceptul e ''nu primești mai mult decât dai, nu dai mai mult decât primești''. Dacă nu dai mult, de ce să vrei mult?

 Așadar, înainte să înjuri capitalismul, întreabă-te: TU ce anume ai făcut/faci/vei face pentru a trăi bine? Ai de gând să te implici sau ai de gând să contempli din fundal, crezând că ți se va da, doar pentru că te-ai născut și nu trebuie să arăți cât de bun ești?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu