Mi-e greață de rasa umană. Pe zi ce trece mai mult. Sunt tot mai dese momentele când aș înfășura planeta asta în dinamită, aș pleca pe altă planetă cu 20 de tone de bere și 20 de tone de dulciuri, aș apăsa detonatorul și aș privi focul de artificii, aș admira cu câtă splendoare sare în aer planeta și dobitocii care o populează. Sper că Dumnezeu nu există, altfel îmi datorează multe. În primul rând, faptul că mă obligă să trăiesc în ghetoul ăsta enorm pe care unii se încăpățânează să îl numească ''țară''. Nu mă iert pentru faptul că am dat cu piciorul șansei de a pleca dracu' de aici. Merit. Merit tonele de gunoi pe care sunt nevoit să le escaladez ca să ajung până la magazinul din colț. Merit frica de a merge pe stradă la o oră târzie cu gândul că o să simt o lamă de cuțit la gât sau colții unui maidanez în picior. Merit să simt că fac atac cerebral când văd cât de ușor de fraierit e subspecia asta de umanoizi care votează pe 3 găleți. Merit clanurile de interlopi care să mă tortureze dacă nu le plătesc ''taxa de șmecher''. Merit să simt că îmi mor bunicii de foame pentru că din pensiile lor se ridică Catedrala Jegmănirii Neamului. Merit să fiu înconjurat de incompetenți, cocalari, pițipoance, curve, boschetari, cerșetori, hoți, borfași. Și mai ales, merit ca cel la care toată lumea se închină ca la un salvator să își scoată la iveală latura de bagabont și să se adreseze unei femei cu apelativul ''fă''.
Cui îi pasă că acela este priministrul și că s-a adresat așa unui ministru? Cui îi pasă că a avut un comportament de fetiță delicată care se temea să nu-și ude costumul de fițe luat din bani publici? Acest domn elevat, această tânără speranță a politicii, acest procuror de mare clasă, delicatul, elegantul, rafinatul. Însă sub costumul scump, sub fața de șobolan animat, în ciuda aspectului dexterian de tocilar virgin, se ascunde un b@yetzash. Oricât ar încerca să se domesticească, iese la iveală bagabontul, cocalarul, nesimțitul. Acel grobian care îți înfinge un neveu sub bărbie când îl calci pe picior în 104, acel golan care devine necrofil prin adresare, menționând ceva de rudele tale decedate când ești pe trecere și nu îi convine. Băiatul rău care stă la caterincă și care abia așteaptă să mai scuipe o sămânță sau să mai fraierească vreun neadaptat în ale cartierului. Acest sinistru personaj există și bântuie printre noi, el se vrea antonimul unui pirat alcoolic și rasist, care recurge la violență fizică în repetate rânduri sub protectoratul unui pixel albastru. Care, credem sau nu, este președinte.
Deci practic o bătălie ce pare lupta pentru teritoriul de făcut combinații între un bișnițar din Obor și un barbugiu din Crângași, la noi se numește ''luptă politică''. Și eu reprezint ticălosul, derbedeul care nu merge la vot și care nu crede în schimbare, trădătorul, fraierul, frustratul. Da, am 21 de ani și nu am votat niciodată până acum. Și nici nu o să o fac. Nu pot acorda credit unor bagabonți purtători de costume. Nu o să las niște combinatori ridicați de prin periferiile orașului, de după blocurile gri să îmi dicteze mie viața. Dar cel mai important, nu vreau să fiu unul dintre jegoșii care ''vor schimbarea'' și la prima ofertă tentantă își țin gura închisă. Nu știu dacă am mai povestit asta, dar mi s-au făcut la un moment dat niște oferte din partea unor partide prin unii reprezentanți. Am stat puțin pe gânduri, dar am refuzat. Deși societatea actuală e un jeg și scoate tot ce e mai rău la iveală din mine, refuz să fac parte din acest cerc. Și de asta spun deschis că eu nu votez, nu mă uit la știri, nu cunosc numele celor din clasa politică, nu dau 2 bani pe trusturile media de la noi. Prefer să mor singur, frustrat și uitat de toți decât să mă adaptez și să fac parte din această societate împuțită, din această latrină numită ilicit societate.
Chiar m-am săturat să mă prefac prost ca să nu înebunesc. Și un lucru îmi promit, dacă și în clipa asta mi se oferă șansa să plec definitiv și fără drept de apel din țară, aș face-o fără să stau pe gânduri sau să anunț pe cineva. Singurul lucru care mă ține cu adevărat pe loc e neșansa de pleca, altfel nu aș mai sta pe aici nici o clipă, e o țară care nu are ce să-mi ofere. Aș vrea ca imediat ce apăs pe ''Publicați'', să-mi sune telefonul și să aud că tocmai mi se oferă șansa să plec din România. Aș lua pe fugă ceva haine, vreo 3 conserve și aș pleca. Fără să îmi iau ''la revedere'' sau să pierd timp să fiu nostalgic. Atât de mult am ajuns să urăsc țara, oamenii, gândirea. Vreau să plec departe...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu