joi, 19 septembrie 2013

Gangsteri second hand

 Nu o să înțeleg niciodată cât de mult decade rasa umană. În ultima perioadă privesc în jur și sunt tot mai șocat și mai scârbit de semenii mei. Violența, prostia, răutatea atinge cote alarmante. Atât în Bacău, cât și aici în București, am observat un fenomen care mă face să mă simt exclus din societatea actuală. Mă simt ca într-o junglă. Începând cu o jurnalistă care este amenințată în plină stradă cu cuțitul și violată și terminând cu miliarde de alte cazuri. Acum o săptămână, în RATB, un cocalar sărise la gâtul unei femei pentru că aceasta a avut tupeul să îi zică să îi facă loc. Desigur, un tip a intervenit și mai era puțin până să înceapă o bătaie. La jumătate de oră, un cuplu cobora cu căruciorul cu bebelușul din tramvai și un alt cuplu a sărit cu gura pe ei că nu pot urca din cauza lor. Din nou, puțin a lipsit până la bătaie. Zilele trecute, un tip atinsese din greșeală cred buzunarele unui alt tip. Au coborât din autobuz și fără să țină cont de faptul că erau cu iubitele (ba chiar cu fetița unul dintre ei) au început să-și care pumni. Ba chiar 2 pe 1, că așa se face. În Bacău, acum vreo 3 săptămâni, niște drogădei au sărit pe un alt tip de a lor și au început să îl tăvălească pe asfalt și să îi care picioare în cap. Atât eu, cât și tata și câteva femei și bodyguardul unui cazino am calmat spiritele și l-am scăpat pe ăla bătut. Ce a făcut cel bătut în clipa aia?

 Probabil vă gândiți că a fugit, cum ar face orice om normal, atacat. Nu. Cretinul a pus mâna pe cărămizi și bolovani și a început să arunce spre atacatori. În clipa aia, mi-am dat seama că nu merita efortul de a fi oprit de prima dată.
 Astăzi eram în I.O.R. Stăteam pe o bancă, încercam să îmi mai calmez nervii capului. Pe banca alăturată, niște puștani de 10-11 ani, îmbrăcați cu treninguri strălucitoare și nelipsidele full cap-uri. Le răsuna din telefon dupstepul, gangsta rapul și câteva manele. Își băgau și își scoteau cât nu au făcut-o alții toată viața. Alături de ei pe bancă, vreo 2 fete de aceeași vârstă. Subiectele abordate de ei m-au șocat. Îi spusese uneia dintre tipe că ar vrea să o lase gravidă, iar celeilalte că poartă sutien cu push-up. ''Niște ratați, viitorii vidanjori'', îmi zic în minte și îmi văd mai departe de ale mele. Se ridică de pe bancă și pleacă. Trec prin dreptul meu și din nou își băgau și își scoteau. Bodyguardul din parc îi ia la întrebări și le întreabă pe fete cum pot sta lângă niște băieți care vorbesc așa urât. Răspunsul lor mi-a urcat sângele la cap și îmi venea să le arunc în lac. ''Ne-am obișnuit''. Și eu și bodyguardul am rămas stupefiați. După mai puțin de un minut, apare un tip la vreo 18 ani cu unul de vreo 10, vânăt tot și îi spune bodyguardului că acei copii de mai devreme l-au bătut pe verișorul lui. Au plecat după ei. Am mai rămas puțin pe bancă și am plecat și eu, scârbit de tot ce vedeam.
 Nu vreau să încep să pozez în mimoză. Nu sunt un sfânt, de multe ori mi-am folosit pumnul ca argument. Cine mă cunoaște personal mi-ar bate obrazul dacă nu aș admite că am suferit și eu de impresii de scandalagiu o perioadă. Da, aveam o perioadă în care pentru a-mi liniști eu nervii, căutam scandal. Dar acum regret toată acea perioadă și înțeleg că a fost o idioțenie din partea mea.
 Nu știu unde o să ajungem. Nu știu de unde pasiunea asta pentru ilegalități, pentru stradă, pentru bătăi, pentru sex, pentru alcool, pentru droguri, pentru vicii. Nu înțeleg de ce unora li se pare cool să aibă dosare penale. Nu înțeleg de ce unele cred că e cool să ai un iubit care vine cu șatra să o bată pe aia care are gentuță ca a ei. Nu înțeleg de ce atât de multă răutate, indiferență și prostie. Mă simt un proscris. E o societate viciată la care nu pot să ader. Am mai povestit asta cred, dar îmi amintesc într-o seară, în Bacău, întorcându-mă spre casă, aud numele unui șmecheraș pe care în invidiam într-o perioadă. Știți voi, tare în brand, mai face o combinație, mereu îmbrăcat după tendințe, cu mega succes la fete, cu bani și spate. Aud cum câțiva băieți planificau să îi rupă oasele. Da, ăsta e prețul pe care îl plătești când te crezi în vârful piramidei în cartier. Da, poate că are haine de fițe, relații, fete, bani, pumni...dar nu are ceva ce eu am. Gândul că nu am deranjat pe nimeni, că nu a pus nimeni preț pe oasele mele, deci pot merge mult mai liniștit pe stradă. Și mai ales, am un cazier curat. Cred că toată cohorta de gealați care ține spatele unui asfel de șmecheraș, toate femeile, hainele, banii lui nu valorează cât valorează libertatea mea. Da, prefer să muncesc, să merit tot ceea ce am. Da, nu sunt capabil să îmbăt puștoaice pe la petreceri ca să le bag în pat. Da, prefer să răspund cu ''scuză-mă'' când dau peste cineva, nu cu ''ai grijă, bă fraiere''. Da, prefer să trec nepăsător când mă înjură unul sau altul. Da, prefer să evit sau chiar să fug când vreunul are de gând să mă ardă. Da! Dar eu îmi păstrez intacte oasele și libertatea. Pentru că o bătaie nu poate aduce decât 2 lucruri: spital sau poliție. Niciuna nu îmi convine. Prefer să fiu considerat un geek, un fraier, un ''non-macho''.
 Toți șmecherașii pe care i-am cunoscut s-au dus la dracu'. Au rămas sudori, chelneri, salahori. Nu e o muncă rușinoasă. Dar și-au amputat singuri șansa unui trai mai bun. Ce mai au acum? Nimic. Tipele cu care umblau i-au lăsat pentru alții mai tari, banii au început să se împuțineze. Au rămas la stadiul de animale dominate de instinctele de bază: hrană, somn, sex. Mai grav este că sunt majoritari. Și că de pe urma lor, noi, ceilalți vom încasa o pensie. Asta dacă nu emigrăm. Sau dacă nu cumva totuși există o justiție devină sau planeta nu are anumiți anticorpi care să producă o epurare în masă printre rasa noastră.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu