marți, 7 august 2012

Cerințe 2 și 3

Următoarele 2 cerințe despre care trebuia să scriu sunt:
2. Să te uiți la filmul mândrie și prejudecată, sau să citești carte, iar mai apoi să faci o postare cu impresiile lăsate de ele.
Ei bine, Doroteea a încercat să îl cizeleze pe bolovanul de mine, punându-mă în situația de a interacționa cu una dintre marile capodopere ale literaturii universale. Desigur, am ales să văd filmul, deoarece dacă citesc mă deștept, iar dacă mă deștept îmi pierd farmecul.
O poveste de dragoste ce se înfiripă între doi tineri burlaci foarte bogați și două dintre cele cinci fiice ale familiei Bennet, o familie în pragul falimentului. Nu o să fac rezumatul poveștii, căci nu despre asta este vorba, ci despre impresiile lăsate de vizionarea poveștii.
În primul rând, observăm faptul că doar o gândire rudimentară ar acuza societatea actuală ca fiind aflată sub sclavia banului. Existau perioade, în trecutul nu foarte îndepărtat, în care statutul social era unic scop în viață, oamenii fiind judecați stric după statutul lor social. Singura deosebire față de zilele noastre este că pe atunci se considera că cei mai bogați trebuie să fie și cei mai erudiți.
Faptul că Elizabeth sfida cerințele societății în care trăia, alegând să trăiască după pofta inimii arată faptul că încă de atunci oamenii sinceri considerau progresul social ca fiind antitetic naturii umane. Faptul că Darcy își sacrificase caracterul pentru Elizabeth confirmă același lucru. În realitate însă, existența romanului indică faptul că doar în universul de roman calea sentimentelor triumfă. Romanul poate fi considerat operă cu caracter moralizator, care tachinează creierii burghezului glacial, rece, robotizat după normele societății, dar în același timp și în egală măsură zgârie și orgoliul fetei sărace, care de dragul cerințelor aceleași perverse societăți, se compromite în ipostaza de a se mărita cu cel impus de părinți pentru a dobândi un statut social privilegiat.
Având emisfera dreaptă mai activă în ultima perioadă, deci optez pentru cunoașterea de tip paradisiac, deci altfel spus ''strivesc corola de minuni a lumii'', mă dezic de latura emoțională a romanului, alegând să o consider mai degrabă o utopie necesară care să reflecte prin contrast moravurile inumane ale societății. Deci, altfel spus, romanul este considerat ca fiind ''de dragoste'' doar de către visătorii ce se lasă conduși de calea sentimentelor, cei raționali privindu-l ca pe un semnal de alarmă pe care autoarea l-a tras prin zugrăvirea unui tablou al societății contemporane ei, prin ilustrarea în acel tablou a unei povești bazate pe sentimente, nu pe doctrină, inducând astfel ideea că această stare este naturală, cea rațională fiind impusă de societate!

3. Să faci o postare” unde sunt eu peste 10 ani”
O să spun cum sper eu că voi fi peste 10 ani. Vreau să cred că peste 10 ani voi fi exact la fel ca acum. Cel mai probabil voi locui tot cu părinții. Voi lucra la un talk show la un post de radio. Voi lucra doar în ture de noapte. De pe la ora 23 până pe la 3 dimineața. La 4 să fiu acasă și să dorm până a doua zi la 13-14. Pe la vreo 17 să îmi fac timp să ies la o bere. Pe la 22 să plec la muncă. Și cam asta să fie viața mea. Ar fi minunat dacă aș putea lucra în ritmul ăsta până pe la vreo 45. În afară de muncă să am viață personală. Adică să nu ratez niciun concert, petrecere sau ocazia de a vizita noi orașe/țări/continente. Atât. Adică să fiu exact ca acum, doar că pe banii mei, și cu un loc de muncă. Astea sunt condițiile de viață pe care vreau să le am până pe la vreo 45-50. Distracție maximă!!! Sper să îmi reușească!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu