Stăteam acasă și mă plictiseam îngrozitor. Astăzi nu am avut dispoziție să învăț, dar mi-am făcut o mică schemă la logică pentru a învăța mai ușor. Foarte cald, nu prea aveam ce face. Plictisul cronic ce mă lovise aproape că devenea mai greu suportabil decât o dureroasă depresie în manieră simbolistă. Singurul lucru util pe care îl puteam face ar fi fost să încep să mă plimb pe net. Am ajuns pe blogul lui Dan Negru, blogul singurei celebrități din România pe care îl citesc cu regularitate, deoarece scrie genial, ba chiar pot spune că mi-a influențat pozitiv stilul.
Observ într-o postare că este menționat numele unei mari valori ale plaiului carpato-danubiano-pontic, care de câțiva ani a părăsit starea materială, devenind una cu infinitul. Și atunci mi-am amintit de un trecut foarte, foarte îndepărtat.
Eram un copil. Aveam câțiva anișori. Până la vârsta de 14 ani am crescut la bunici și cu cea mai mare mândrie spun că cea mai mare influență asupra a tot ceea ce este mai frumos în caracterul meu se datorează bunicului meu. Chiar și acum când îi privesc îmi amintesc modul minunat în care se pretau la tot felul de jocuri și de nebunii ca să îi facă pe plac nebunaticului lor nepot, care simțea nevoia să imite tot ceea ce vedea la televizor.
Am fost un mare fan al serialelor. Îmi amintesc de toate serialele copilăriei mele. Fie că era vorba de ''Dr Quinn'', ''Expertul'', ''Corbul'', ''Walker, polițist texan'', ''Hercule'' sau oricare altul, eu trebuia să imit personajele. Așa mă vedeai cu pistoale, săbii de jucărie sau mașinuțe imitând ceea ce vedeam pe ecran.
Țin minte cum imediat ce începea melodia de la ''Baywatch'' eu săream de pe mobilă în pat și ''înotam''. Nu stăteam o clipă. Doar un singur moment aveam în care mă opream din agitație și priveam smirnă la televizor.
Cel mult mă amuzam de tonul ironic pe care îl aborda realizatorul unui one man show uimitor. Subiectele abordate în emisiune mă depășeau cu foarte mult. De fapt, și acum m-ar depăși. Acum aș putea doar să le înțeleg, dar tot mult peste capacitatea și rafinamentul meu intelectual ar fi.
Înainte de a începe ''Baywatch'' pe TVR 1, în fiecare marți. Foarte multe seri de marți care mă țineau smirnă în fața televizorului, privind cu amuzament și interes discursul volubilului om cu ochelari, mărunțel și cu expresie inteligentă. Odată am pierdut emisiunea și plângeam în hohote. Bunicii mei nu puteau înțelege de ce îmi place atât de mult. Nici eu nu știu. Știu doar că acel om inteligent avea un discurs antrenant, care avea un efect hipnotic, care parcă te forța să îl asculți.
Realiza o emisiune despre folosirea corectă a limbii române. Critica greșelile uzuale din limba română. A fost un adevărat apărător al limbii române, al valorilor românești. Despre care observ că nimeni nu mai spune nimic. Nici eu nu sunt mai breaz, așa că nu acuz pe nimeni.
Mă refer la George Pruteanu. Din toate emisiunile realizate de dumnealui acum nu a mai rămas decât un ciot, urcat pe youtube, nici măcar un minut. Doar site-ul dumnealui a mai rămas acum, un site deși vechi, superior din punctul meu de vedere tuturor blogurilor românești.
Emisiunea dumnealui ar fi fost mai mult decât binevenită astăzi, în anii în care tot mai mulți mediocri, printre care mă număr și eu, simt nevoia să asasineze gramatica, orbiți fiind de propaganda ''libertății de exprimare''. Mă întreb oare dacă ar mai fi trăit astăzi, dacă ar fi fost el cel care făcea review-uri la bloguri... oare cum ar fi arătat acest fenomen blogosferic? Probabil, raportându-ne la genialitatea maestrului am fi înțeles cine suntem de fapt. Nu am mai fi întinat mărețul ideal al libertății de exprimare pe câțiva lei și o cafea gratis așa cum o facem astăzi.
Maestrul George Pruteanu ar fi realizat o emisiune din care bloggerii ar fi avut ce învăța. Măcar dacă ar fi existat o arhivă a emisiunilor pentru a fi urcată pe net. Dar nu există. Nu există decât o monstră din ceea ce înseamnă cu adevărat un one man show:
Atunci când am pierdut emisiunea plângeam în hohote. Îmi amintesc de bunica mea că a spus: ''Plânge că a pierdut emisiunea lui Pruteanu''. Acum cu același patos, bunul gust plânge că a pierdut emisiunile lui Pruteanu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu