vineri, 28 decembrie 2012

De ziua mea... BOOK fără FACE


 Astăzi, 27 decembrie este ziua mea! Mai exact ziua patronului meu spiritual, Sfântul Ștefan. Așadar, am pregătit o postare specială. Despre cărți. Oricum, înainte de toate...în ultima lună am neglijat atât blogul meu, cât și pe ale voastre. Nu e vina mea, ci a proiectelor numeroase care mă împovărează.
 Așadar, acum mi-am propus să fac o postare despre cărțile în care m-am regăsit eu cel mai mult.
 Înainte de a începe postarea, vreau să îi mulțumesc lui Viorel pentru urarea sa cu ocazia acestei zile. De asemenea, vreau să vă mulțumesc tuturor pentru urări. Acum, să începem postarea:
 Așadar, după cum am spun, un top aleatoriu al cărților în care m-am regăsit cel mai mult. Deci, o să mă proprianalizez prin cărți.

miercuri, 28 noiembrie 2012

M-a insultat blogul...

Am încercat să mă abonez la postările propriului blog...codul captcha face toți banii! M-a înjurat propriul blog!

miercuri, 21 noiembrie 2012

Melteni vs alchimist

Nu fac un secret din faptul că prin firea mea răzvrătită sunt mereu antisistem. Și nu mă refer doar la ceea ce ține de sistemul corporatist, pe care doar cu creierul paralizat să fii să nu observi că decide soarta lumii. Nu mă refer nici doar din punct de vedere politic, unde o armată de mercenari sociopați și inculți se fac autorii morali ai unor crime odioase în folosul propriului lor buzunar. În această postare mă refer la ciobanii care și-au ratat cariera, la derbedeii cu 10 clase terminate care profită de protecția pe care o poartă lucrând sub egida statului pentru a face abuz de putere. De fapt, aici greșesc. Nu au nevoie de egida statului pentru a face abuzuri. Nuu!! Dă-i prostului o uniformă și o responsabilitate și se crede zeu. De la capii poliției până la cei mai mărunți controlori de RATB, derbedeii cu legitimații și creiere netede ne conduc și ne distrug nervii prin aroganța cu care ne tratează, dar și prin ineficiența de care dau dovadă ori de câte ori trebuie să își facă datoria!

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Facultate, publicitate, bere!

De când am intrat la facultate, am fost foarte afectat de neatenție. Astfel încât, în urmă cu două săptămâni, m-am trezit fără temă la seminarul de la ''Introducere în publicitate''. Trebuia să iau un produs deja existent și să îi adaug diverse elemente pentru a obține un spot nou. Foarte simplu, e ceva ce poate fi făcut în 2 minute, mai ales pentru o persoană cu imaginație bogată. Iar eu am imaginație din plin. Imaginația e stimulata de excesul de citit și de filme xxx. Iar eu...am citit mult! Emoticonuri Însă eu am uitat de temă. Ce era de făcut?

miercuri, 14 noiembrie 2012

duminică, 11 noiembrie 2012

Eminescu: geniu sau arogant?

Zilele trecute am purtat o discuție foarte interesantă cu o colegă despre Mihai Eminescu. Și în urma discuției am ajuns la o concluzie pe care o voi dezvolta în cele ce urmează. Mi-am pus întrebarea dacă Eminescu a fost un geniu sau doar un oportunist. Oare chiar a scris ceea ce simțea sau a vrut doar să epateze? Oare poeziile sale au fost artă sau doar un șir de cuvinte foarte bine alese pe care el le-a înșirat cu scopul de a ieși în evidență și de a se remarca? Oare Eminescu merită titulatura de ''cel mai mare poet național'' sau a fost doar un individ arogant și plin de sine, cu o inteligență nativă, pe care a folosit-o pentru a ajunge faimos într-o țară în care arta și cultura a reprezentat mereu un domeniu deficitar? Părerile sunt împărțite. Însă concluzia la care am ajuns eu este următoarea!

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Mitocanii la vot

Eu, ca um iubitor de istorie, m-am intrigat că SWAGGERUL suprem al României, Crin Antonescu l-a inclus în partidul său pe inegalabilul (cel puțin ca excentricitate) Gigi Becali, personaj care de curând, așa cum era de așteptat la IQ-ul subunitar al cărui posesor este, l-a înjurat pe Neagu Djuvara, care în viziunea mea este unul dintre singurii oameni de cultură autentici care ne-au mai rămas în România. Am înțeles de ce metrosexualul politicii românești a luat decizia de a include în partidul ce odată reprezenta interesele marii burghezii (și la conducerea căruia se aflau unele dintre cele mai luminate capete ale României - și nu mă refer doar la Brătieni) pe etalonul meltenismului și a cocalarismului românesc.

sâmbătă, 27 octombrie 2012

Scris de blogger

 Am acceptat și eu propunerea lui Viorel de a arăta că știu să scriu și cu pixul pe hârtie. Urât, adevărat, dar știu. Alături aveți rezultatul. Dau și eu asta mai departe tuturor celor din blogroll-ul meu (Ana, Pato, B.D. restul au primit-o deja)!
 În altă ordine de idei, vreau să recomand articolul lui Alle despre leapșa cu întrebări despre blogging. Mi-au plăcut foarte mult răspunsurile ei și m-a uimit să văd ce vechime are în online.

sâmbătă, 13 octombrie 2012

Sinucide-mă!!!

  Nu pretind să fiu special prin această postare. Nu am nici măcar pretenția că sunt unic! Nici că viziunea mea este mai corectă decât a altora! Însă știu cu siguranță că în această postare mă caracterizează sinceritatea! Pe baza a ceea ce am fost capabil să acumulez până la această vârstă în materie de experiență de viață, pot pretinde că sunt sincer! Nu mă declar un fin cunoscător al psihologiei și al naturii umane, nu mă declar nici pe departe un specialist! Însă văd, aud, gândesc, simt! Percep! Și nu fac decât să relatez un punct de vedere, acela pe care eu îl consider legitim și în care mă încred. Nu cer nimănui să îmi împărtășească credințele, ci doar să le accepte ca fiind un punct de vedere! Este strict opinia mea și indiferent că va fi blamată sau susținută, eu mi-o asum 100%.

marți, 9 octombrie 2012

Cariera mea de blogger

Am primit de la Ana o leapșă ce conține întrebări despre blogging, leapșă creată de mistocareala.­ro ! Am acceptat provocarea, pentru că întrebările sunt de așa natură încât mă simt la un interviu, deci mă simt ditamai vedetu'. Așadar, în manieră Bundy,zic: ''LET'S ROCK''!

1. De ce bloggingul? 
  Păi de ce nu? Sincer, nu e vorba de blogging. Nu e vorba de internet! E vorba de scris! Doar de scris. Am idei, am păreri și vreau să le fac publice. Bloggingul s-a nimerit a fi cea mai accesibilă modalitate de a mă exprima. Dacă aveam talent, aș fi ales pictura. Dacă aveam talent muzical, până acum aveam o trupă de hip hop, rock, punk prin intermediul căreia să mă exprim. Așa, am scrisul. Dacă aș fi fost mai puțin leneș, aș fi scris cărți. Dar pentru că sunt leneș, fac blogging! 

vineri, 28 septembrie 2012

Voi înțelegeți că ăștia MOR???

Am foarte mult timp de când am abandonat bloggingul social în detrimentul celui personal! Dar cu toate astea, asta e o temă foarte delicată, care pe mine mă intrigă și mă dezgustă! Mereu am detestat politica, considerând-o cel mai mizerabil domeniu de activitate posibil. În prostia mea, nu am realizat că și cariera spre care doresc eu să îmi îndrept pașii face parte din exact aceeași categorie, a gunoaielor societății contemporane. Și aici mă refer la domeniul jurnalistic.
Și nu regret că am încetat să mai citesc ziare sau să ma uit pe posturile de știri!

vineri, 21 septembrie 2012

Prima și ultima mea poezie

A cam venit vremea să mă despart de bătrânul meu calculator. Așadar, am început să fac curățenie. Desigur, am pierdut toată dimineața să transfer prin mail și abia peste câteva ore, când treaba era deja terminată, spre frustrarea mea, am realizat că am deja un stick disponibil. Însă, printre documentele ce se aflau acolo, am mai descoperit și ultima poezie pe care am scris-o, prima făcută public, cu care am participat pe data de 15 ianuarie 2011 la un concurs de creație literară, la care am obținut o mențiune. Ironia sorții, fiecare câștigător primea o carte, iar eu am primit, culmea, ''Viața pe un peron'', a lui Octavian Paler, mentorul meu! Poate nu aș mai fi menționat toate acestea dacă nu aș fi văzut că un subtitlu al articolului din cel mai mare ziar băcăuan care relata despre acel eveniment, era chiar un vers din poezia mea. Mai jos vă las poezia:

luni, 17 septembrie 2012

12 ani!

Imaginile pe care le-am încărcat pe StolenIMG mi-au stârnit niște amintiri! Dintr-un trecut ''de mult apus'', așa cum zic veteranii! Îmi amintesc de ceva ce s-a întâmplat în septembrie, 2000. De mult, tare de mult! Acum 12 ani! Știu, deja ați intuit ce... prima mea zi de școală!

sâmbătă, 15 septembrie 2012

Mega tag

Am primit de la Alle un mega tag cu alfabetul. Am acceptat imediat provocarea, pentru că îmi place să răspund la întrebări personale (mă ajută să în procesul de autocunoaștere, mai ales că eu îl consider pe eul meu cam urâțel, așa că am refuzat să fac cunoștință cu el). So, let's go!

vineri, 14 septembrie 2012

Viața prin ochi dalmațieni

Sincer și la subiect vorbind, postarea asta nu poate avea un titlu sau o poză suficient de sugestivă, care să se apropie cât de cât de subiectul abordat astăzi. Și totuși are. Am lipsit câteva zile din online, motiv pentru care am avut timp să îmi ordonez piesele acelui puzzle organic numit creier, conștient că în fiecare clipă a vieții mele, mai dispar câteva componente ale acestui puzzle. Astăzi am ales să fiu Don Quijote. Sau nu... mai degrabă, Scooby-Doo! Adică am ales să mă lupt cu inamicii invizibili, să găsesc frontiera infinitului, să merg după fiecare deal care îmi apare la orizont ca să văd de unde răsare Soarele. Am ales să îmi dau cu părerea despre acel ceva căruia i s-a atribuit în totalitate termenul ''imprevizibil''....VIAȚA

luni, 10 septembrie 2012

Leapșa pe care am ratat-o 3 ani!

După ce am terminat clasa a VIII-a, mi-am făcut cont pe Facebookul care atunci era la modă, Netlog. Prin Ianuarie 2009 am început să scriu pe blogul de la netlog, chinuindu-mă să mă încadrez în spațiul limitat de acolo. Prin martie 2009 m-am înscris pe blogspot. Apoi, peste luni bune am schimbat pe zice.ro, apoi am scris la un blog colectiv, apoi pe wordpress, apoi iar pe blogspot, cu pauze foarte lungi între perioade.

Blogger life!

Chestiuța asta a fost făcută de mine la ora 01:20, din dorința de a-mi ridica moralul și mai ales de a ridica moralul celor care în clipa asta consideră că ''LIFE SUCKS''. Da, LIFE chiar SUCKS... dar suntem bloggeri, deci WE DON'T GIVE A FUCK!
Sper că vă place, pentru că e prima mea ''operă'' de acest tip, nu m-am mai ''jucat'' cu memeuri până acum.

vineri, 7 septembrie 2012

Analize amuzante


Deși blogul meu și-a schimbat domiciliul, ''analizele'' la care este supus Zeitatea Sa atotștiutoare Google, acest Demiurg din basmul vieții fiecărui internaut, pentru ca acesta să indice calea către blogul meu, sunt tot mai ilare. Am decis să împărtășesc cu voi aceste căutări stranii, ajungând la concluzia că dacă internauții români ar fi mers vreodată la Oraculul din Delphi, cu siguranță acesta ar fi avut grijă ca aceștia să fie căsăpiți la ce întrebări stupide ar fi pus. Ca de exemplu:

miercuri, 5 septembrie 2012

Viața profesională, impecabilă!

Odată cu venirea toamnei, lucrurile s-au schimbat semnificativ pentru mine din punct de vedere profesional. Prima mișcare a fost transferul pe platforma blogspot, o platformă net superioară wordpress. Am mult mai multe beneficii fiind activ pe blogspot decât pe vechea platformă. Așadar, dețin acest nou blog, ce are un aspect extrem de plăcut, care îmi reflectă personalitatea, așa cum se reflectă în oglindă omulețul din antet. După cum vedeți, odată cu mutarea beneficiez de noi elemente pe blog, ce au menirea de a atrage interesul vostru, al cititorilor mei.
O a doua modificare ar fi pagina de Facebook. Oficial, eu nu mai am Facebook. Însă blogul da. Chiar două. Așadar, like puteți da la această adresă. De asemeni, aveți și posibilitatea de a da add pe www.facebook.com/proprianaliza.
Însă cea mai importantă realizare este colaborarea pe care am început-o de curând cu StolenIMG, un site pe care îl admir de foarte mult timp. Sunt un mare iubitor al imaginilor, iar acest site a fost din totdeauna preferatul meu, așadar propunerea de a mă alătura echipei a fost mai mult decât binevenită. Acum am ocazia de a mă implica direct în activitatea siteului pe care îl urmăresc cu foarte multă plăcere de atât timp. Așadar, mă veți putea urmări și acolo și să vă delectați ochii, mintea și sufletul cu minunatele imagini postate acolo de echipa StolenIMG. De asemenea, dacă există doritori care ar vrea să se alăture proiectului, pot solicita acest lucru în secțiunea CONTACT.
Vă aștept cu mult drag să mă urmăriți pe ambele siteuri. Pace-n sine tuturor!

marți, 4 septembrie 2012

CA SĂ îmi meargă mai bine, mi-am luat o nouă CASĂ

Sătul de vechea ''chirie'' de pe wordpress, unde nu existau atât de multe beneficii, am luat decizia de a mă muta, tot cu ''chirie'', dar una mult mai avantajoasă pe blogspot. Toate vechile postări au fost transferate dintr-o parte în alta (din păcate nu și comentariile). Motivul a fost evident, beneficiile unui blog pe wordpress nu sunt la fel de mari ca cele de pe blogspot, o platformă deținută de gigantul Google.
Așadar, cu ajutorul Anei (care după cum se poate vedea, a făcut o treabă extraordinară) blogul vostru preferat și-a schimbat locația, dar și aspectul, un aspect nou și extrem de plăcut ochiului. Rugămintea mea la toți cei ce mă urmăreau pe vechiul blog ar fi să vină să mă viziteze în ''noua casă''. De asemeni, colegii bloggeri cu care aveam colaborări sunt rugați să mă treacă în blogroll cu noua adresă.
Pace-n sine tuturor!

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Septembrie, toamnă!

1 septembrie! E toamnă! Off... în sfârșit ai venit! Cât te-am așteptat!!! Vara asta a fost minunată. Unică. Dar a trecut. Acum doar tu mai poți calma tsunami-ul de trăiri și amintiri pe care primăvara și vara mi le-au adus. Doar tu mă poți ajuta să ies din sevrajul procesului de maturizare din ultimele 9 luni. Bine ai venit anotimp al plimbărilor la ceas de seară, al hoinărelii prin magazine și al muzicii soft. Bine ai venit melancolia lui Cronos.... bine ai venit, toamnă, momentul meu de împlinire sufletească!

marți, 28 august 2012

The true love story

Nici măcar nu știu cum să încep! Pentru că încă nu știu ce vreau prin acest articol... să povestesc despre cât de important este rolul pe care tu îl joci în viața mea? Să îți spun ție acest lucru? Sau să îți mulțumesc pentru asta?
Îmi este greu să exprim ceea ce simt în raport cu tine. Ca în viața fiecăruia, ai apărut și în viața mea ca o simplă distracție. Recunosc, planul inițial era de a mă distra. Mă foloseam de tine pentru a mă distra și a mă da mare în fața celorlalți că te am și că te domin. Doar că planul inițial a fost schimbat... nu te-am dominat, tu m-ai dominat la început. M-ai lăsat să cred că eu sunt cel ce domină relația asta... m-ai lăsat să cred că eu sunt cel puternic, că eu te pot conduce după bunul meu plac. Așa că am mers cu încredere înainte și ți-am făcut jocul. Și m-am trezit dominat de tine. Ți-am făcut jocul și m-ai învins. Mi-am propus să nu se mai repete, dar am mai făcut aceeași greșeală de câteva ori. În timp, am învățat să mă bucur de tine rațional. Am învățat să nu mă arunc nebunește în marea de iluzii pe care mi le oferi. Acum, eu sunt cel care domină. Eu sunt cel care controlează. Eu sunt cel care știe cât să ia. Poți oferi oricât de mult vrei... eu voi lua doar atât cât am nevoie din ceea ce îmi oferi. Atunci când doream cu orice preț să am totul, tot ceea ce îmi puteai tu oferi, ieșeam în pierdere. Aveam de suferit... căci mă făceai sclavul tău. Deveneai dorința mea cea mai mare și îți era atât de ușor să mă amăgești.
De ce am decis să îți zic cât te iubesc? Pentru că mi-ai arătat că doar în tine pot avea încredere. Ești singura care nu mă amăgește cu iluzii. Și nu îmi servești dulcegării. Niciodată! Deși ești și dulce uneori, nu îmi pari naturală. Naturalețea ta constă în duritatea pe care mi-o servești. Mulți nu înțeleg cum pot iubi amarul pe care mi-l servești. Doar că ei nu știu că amarul tău devine un deliciu odată savurat, spre deosebire de falsul dulce care devine amar după ce l-ai acceptat ca fiind un dulce. Tu mă amăgești cu durități. Tu nu încerci să îmi arăți că viața e roz până când eu descopăr că de fapt e gri. Nu! Atunci când o văd gri tu îmi spui că de fapt e de un negru mortuar. DA!!! Tu mă faci să fiu fericit pentru că tu nu mă menajezi, ci mă întărești.

sâmbătă, 25 august 2012

Pace-n sine

Am avut o perioadă dominată de o vastă încărcătură emoțională. Eram copleșit de situații nu tocmai favorabile bucuriilor vieții. Am trecut prin diverse procese de conștiință, a trebuit să cuget mult asupra multor situații, eram dominat de stres.

Dar datorită clauzei prevăzute în contractul naturii umane, mi-am rezervat dreptul la egoism. Sunt un hedonist până la urmă, am nevoie de plăceri simple sau complexe pentru a simți că trăiesc. Așadar, m-am rupt de toate situațiile negative. Indiferent de greutăți, am obligația de a-mi face plăcerile, căci dacă eu nu am grijă să o fac, nimeni nu va avea.
Așadar, chillos așa cum sunt acum, am terminat aseară ''Papucii lui Mahnud'' a lui Gala Galaction, asta după ce am terminat și al 4-lea sezon din seria Drama Totală, Insula Dramei Totale: Revanșa. Am așteptat cu sufletul la gură acest al 4-lea sezon, mai ales că erau noi participanți, deși mai puțini ca în seriile precedente, doar 13. La fel de nerăbdător aștept și sezonul 5, despre care se vehiculează că ar fi Heroes vs Villians.
Apoi, un somnic de vreo 4 ore, un mic dejun consistent și direct la sală, 2 grupe musculare, bineînțeles. Acum, tuns, am un sentiment extraordinar de ușurare, căci nu îmi simt bine capul decât dacă e aproape chel.
După un duș relaxant, mă întind pe pat, cu laptopul în brațe, întorc capul spre stânga spre timidul soare ce pătrunde prin fereastra larg deschisă, respir prospețimea acelui aer răcoritor, în timp ce mă relaxez în compania bunului meu prieten URSUS! Caut o comedie bună, apoi închid calculatorul și până diseară nu mai intru în casă! Diseară mă bag la un maraton de TNA Impact, apoi poate o să mă culc mai devreme! Cum să nu îmi placă viața?

vineri, 24 august 2012

Nu există viață pentru no liferi

Citeam mai devreme pe blogul lui Viorel, la una din postările în care răspunde întrebărilor primite pe mail, cum un dobitoc se apucase să îl critice că cică flirtează pe Facebook. Chiar dacă ar face asta, care e problema în definitiv?
Înțeleg că trăim într-o societate formată 95% din nătărăi, lipsiți de viață personală și foarte cinici pe deasupra, doar că nu trebuie să mă și împac cu ideea asta. Această specie de cretini, în cinismul lor, consideră că dacă ție ca persoană îți place să porți discuții despre existențialismul lui Nietzsche pe blog, dar joci GTA sau asculți BUG Mafia ești cinic. ''Cum se poate buei Viorele, tu ești poet și să dai laic la poazele la nește tipe?? Poi tu nu ști bre că agățatu e numai pentru ăștia ca Bahoi? Tu na-i bre voe să faci chesti de astea dacă ești blogăr... tu tre să fi cuminte nu să umbli cu fete...''

miercuri, 22 august 2012

Compromisurile! sau Conceptul de mască

Nu am mai dai prin online de vreo săptămână aproape. De ce? E simplu... când nu simt nevoia să vorbesc, tac. Am vreo 3 articole salvate în ciorne. De ce nu le postez? Nu știu, probabil pentru că eu sunt un om al momentului și scriu exact ceea ce simt pe moment.
Îmi amintesc de o discuție foarte interesantă, pe care regret că nu am tratat-o cu respectul cuvenit la vremea ei. E vorba de o discuție ce s-a lungit pe parcursul a mai multe ore de educație plastică în clasa a X-a... conceptul de mască. Încercările doamnei profesoare de a ne explica sensul profund și nedetectat de noi al conceptului de mască, au fost încununate de succes, cel puțin în cazul meu, deși acum, după doi ani de atunci.
Ceea ce ne spunea doamna profesoară era că ne lovim de măști la tot pasul. De la simplul machiaj, ori poate hainele pe care le purtăm. Desigur, întotdeauna, de dragul conflictului, băgam textul că eu nu îmi aleg niciodată hainele, ci scutur șifonierul și ce cade pe mine, cu aia ies pe stradă. Abia acum am înțeles că și cu această atitudine transmit ceva: e vorba de indiferența față de societate și față de lume în general.
De asemenea, masca nu ține doar de exterior. Aud mereu acel text, să fii mereu sincer. Sigur, doar că toți, fie că vrem să recunoaștem, fie că nu, ne adaptăm sinceritatea în funcție de interlocutor. Deși mesajul este același, întotdeauna încercăm să ne prezentăm opinia astfel încât să fie pe placul interlocutorului, pentru a-l face să o accepte ca pe un adevăr.
Putem spune deci că există o oarecare dependență de măști. Ne punem măști pentru a fi pe placul cuiva. În special în carieră. Dar oare acest lucru este imoral?

miercuri, 15 august 2012

Să mă apuc de blogăreală?!

Mă gândeam să mă apuc de blogging. Nu, nu e o glumă. Chiar vorbesc serios. Mi-a trecut prin cap să mă apuc de blogging. Nu, nu sunt blogger acum. E greu să mă numesc blogger. Eu sunt un nene mic și negru care scrie. Dar blogging-ul e mai mult decât ''a scrie''.  Blogging înseamnă să știi cât de cât să lucrezi în HTML, să ai bun gust astfel încât pagina pe care scrii să aibă un aspect plăcut ochiului, să nu inserezi pe pagină lucruri inutile care aglomerează pagina, să îți promovezi blogul. Adică e a naibii de greu să fii blogger. Sincer să fiu, de multe ori uit de plăcerea mea de a scrie și mă surprind întrebându-mă ce naiba caut eu în lumea asta, a blogging-ului. Nu prea pot fi definit ca fiind blogger. 

Asta pentru că nu am nici măcar nu știu cum trebuie să fiu ca să fiu blogger. Eu scriu. Atât. Mai mediocru sau mai bine, eu scriu. Asta îmi place, asta fac cel mai bine, oricât de prost aș face-o. Într-o perioadă credeam că asta înseamnă blogging, să scrii. Ulterior, mi-am dat seama că nu e suficient să scrii ca să fii blogger. Trebuie să ai ceva de spus, să știi să administrezi o pagină web, să știi să te înțelegi cu cititorul... e destul de complicat.

marți, 14 august 2012

BĂI BYE că nu-i BY!

Acum câteva luni, luasem la înjurat câțiva blogogușteri. Îi făcui eu praf și pulbere, cu un limbaj trivial, dar totuși, superior ca și conținut în inteligență celui mai elevat limbaj al lor.

Un troll și un plagiator, ambii semi-analfabeți, limitați și cu creierul în perfectă stare, niciodată utilizat au fost cei ce m-au determinat să intru puțin în ei (desigur, în ciuda fanteziilor lor, această intrare era doar la figurat).  Printre multitudinea de înjurături, le-am spus că dezaxații ca ei, setați doar pe a face bani, însă fără a munci pentru asta, nu supraviețuiesc prea mult, indiferent de domeniul în care prestează. Iată acum, la 5 luni după acel eveniment ce se întâmplă dacă vrei să accesezi blogul...mă rog, cam mult spus... pagina web a oricăruia dintre cei doi cretinei:



Nimic mai frumos ca această poză! Iată cum din blogosferă au mai dispărut 2 imbecili notorii. Nu o să le simt lipsa... că văd că sunt tot mai mulți care țin cu ardoare să le ia locul! Dar măcar s-a mai diminuat deficitul blogosferic prin dispariția celor 2 redute ale internetului. Pardon... 2 dintre redutele internetului!

AM NET DIN NOU!!!!

YEEEEPPPYYYYY!!!!!!!!!!!! AM NET DIN NOU DUPĂ APROAPE O SĂPTĂMÂNĂ DE INACTIVITATE!!!! URAAAAAAAAA!!!! BUMȚI-BUMȚI-BUMȚI!!!

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=om0Aiqbe9qE?rel=0&w=420&h=315]

vineri, 10 august 2012

Cedry2k și raku la ''Codul lui Oreste''

Știu că emisiunea, din păcate, nu este suficient de cunoscută. În două ediții ale emisiunii au fost prezenți raku și Cedry2k, doi dintre cei mai cunoscuți artiști din hip hop-ul românesc. Având în vedere că nu foarte multă lume a văzut edițiile în care au fost invitați, le postez aici pentru că, după părerea mea, în ambele ediții s-au discutat lucruri asupra cărora se merită să cugetăm fiecare dintre noi!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hW6m7-WvKcU&w=420&h=315]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=djJm2IZZ_U4&w=420&h=315]

marți, 7 august 2012

C.I.A.-Alo, Europa (piesă nouă)

Cea mai nouă piesă a băieților de la Craiova Independent Artist. Părerea mea este că sună genial. Voi ce credeți?
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=MElh18TR9GI&w=420&h=315]

Cerințe 2 și 3

Următoarele 2 cerințe despre care trebuia să scriu sunt:
2. Să te uiți la filmul mândrie și prejudecată, sau să citești carte, iar mai apoi să faci o postare cu impresiile lăsate de ele.
Ei bine, Doroteea a încercat să îl cizeleze pe bolovanul de mine, punându-mă în situația de a interacționa cu una dintre marile capodopere ale literaturii universale. Desigur, am ales să văd filmul, deoarece dacă citesc mă deștept, iar dacă mă deștept îmi pierd farmecul.
O poveste de dragoste ce se înfiripă între doi tineri burlaci foarte bogați și două dintre cele cinci fiice ale familiei Bennet, o familie în pragul falimentului. Nu o să fac rezumatul poveștii, căci nu despre asta este vorba, ci despre impresiile lăsate de vizionarea poveștii.
În primul rând, observăm faptul că doar o gândire rudimentară ar acuza societatea actuală ca fiind aflată sub sclavia banului. Existau perioade, în trecutul nu foarte îndepărtat, în care statutul social era unic scop în viață, oamenii fiind judecați stric după statutul lor social. Singura deosebire față de zilele noastre este că pe atunci se considera că cei mai bogați trebuie să fie și cei mai erudiți.
Faptul că Elizabeth sfida cerințele societății în care trăia, alegând să trăiască după pofta inimii arată faptul că încă de atunci oamenii sinceri considerau progresul social ca fiind antitetic naturii umane. Faptul că Darcy își sacrificase caracterul pentru Elizabeth confirmă același lucru. În realitate însă, existența romanului indică faptul că doar în universul de roman calea sentimentelor triumfă. Romanul poate fi considerat operă cu caracter moralizator, care tachinează creierii burghezului glacial, rece, robotizat după normele societății, dar în același timp și în egală măsură zgârie și orgoliul fetei sărace, care de dragul cerințelor aceleași perverse societăți, se compromite în ipostaza de a se mărita cu cel impus de părinți pentru a dobândi un statut social privilegiat.
Având emisfera dreaptă mai activă în ultima perioadă, deci optez pentru cunoașterea de tip paradisiac, deci altfel spus ''strivesc corola de minuni a lumii'', mă dezic de latura emoțională a romanului, alegând să o consider mai degrabă o utopie necesară care să reflecte prin contrast moravurile inumane ale societății. Deci, altfel spus, romanul este considerat ca fiind ''de dragoste'' doar de către visătorii ce se lasă conduși de calea sentimentelor, cei raționali privindu-l ca pe un semnal de alarmă pe care autoarea l-a tras prin zugrăvirea unui tablou al societății contemporane ei, prin ilustrarea în acel tablou a unei povești bazate pe sentimente, nu pe doctrină, inducând astfel ideea că această stare este naturală, cea rațională fiind impusă de societate!

3. Să faci o postare” unde sunt eu peste 10 ani”
O să spun cum sper eu că voi fi peste 10 ani. Vreau să cred că peste 10 ani voi fi exact la fel ca acum. Cel mai probabil voi locui tot cu părinții. Voi lucra la un talk show la un post de radio. Voi lucra doar în ture de noapte. De pe la ora 23 până pe la 3 dimineața. La 4 să fiu acasă și să dorm până a doua zi la 13-14. Pe la vreo 17 să îmi fac timp să ies la o bere. Pe la 22 să plec la muncă. Și cam asta să fie viața mea. Ar fi minunat dacă aș putea lucra în ritmul ăsta până pe la vreo 45. În afară de muncă să am viață personală. Adică să nu ratez niciun concert, petrecere sau ocazia de a vizita noi orașe/țări/continente. Atât. Adică să fiu exact ca acum, doar că pe banii mei, și cu un loc de muncă. Astea sunt condițiile de viață pe care vreau să le am până pe la vreo 45-50. Distracție maximă!!! Sper să îmi reușească!

luni, 6 august 2012

Experții autentici știu ce înseamnă siguranța

Cel mai mult în România îmi place faptul că e o țară de experți. Indiferent de domeniul dezbătut, imediat după încheierea unui eveniment, apar foarte mulți critici care își dau cu părerea cum ar fi procedat ei în acea situație. De câte ori, după încheierea unui meci de fotbal nu apar cei autoproclamați experți să spună cum ar fi procedat ei în locul jucătorului ce a ratat? De câte ori nu ați întâlnit oameni care, deși înainte de începerea unei competiții sportive aveau o opinie, imediat după încheierea ei și-au schimbat părerea la 180 de grade, aruncând apaticul, arogantul și cinicul ''MĂ AȘTEPTAM LA ASTA''?
Experții sunt împărțiți în două mari categorii. Experții autentici și experții amatori. Experții amatori sunt doar simpli privitori, dar care, deși sunt pe lângă subiect, au opinii întotdeauna contrare cu situația reală. Aceștia nu au curajul de a-și asuma postura de simpli iubitori ai unui gen, fie el sportiv sau artistic, simt cu ardoare nevoia de a poza în maeștrii emeriți, în experți, în adevărați cunoscători. Astfel, își asumă dreptul de a da pronosticuri. Din păcate nu își asumă și pronosticurile pe care le dau, pronosticuri care de cele mai multe ori sunt eronate.
Dar și dacă ar fi reale... ce? A fost poate o simplă întâmplare. Asta îi diferențiază pe experții amatori de experții autentici. Un expert autentic este ferm convins de ceea ce spune. Și își asumă ceea ce spune. Astfel încât, un expert autentic este dispus să gireze faptul că previziunea sa se va adeveri. Nu este o dovadă de aroganță, ba chiar dimpotrivă. Este de bun simț să îți asumi și o înfrângere, așa cum îți asumi și o victorie. Cum poți face asta? Foarte simplu: pui ceva în joc. Pariezi. În momentul în care pariezi, nu doar că îți asumi ceea ce gândești, dar oferi și veridicitate credințelor tale.
În domeniul sportului, pentru aceste lucruri există de mult timp sunt casele de pariuri. Dar, cum nimănui nu îi place să se deplaseze și eventual să aștepte până să fie servit, există site-uri de pariuri sportive online. Dacă te consideri un adevărat expert în domeniul sportiv, nu ai nici un motiv pentru care să nu îți asumi pronosticul pe care îl lansezi. Mai ales că este foarte simplu, doar un click distanță. În plus, site-ul oferă și siguranță maximă, astfel încât ai certitudinea că banii tăi nu vor dispărea în mod fraudulos.
Eu nu sunt un fan al fotbalului, dar încă de când eram copil simțeam că cel mai fericit aș fi în Vegas. În epoca internetului, am scăpat de grija asta. Nu trebuie să mai pierd timp pentru a obține viză, bani de avion, stres, birocrație. Ca iubitor al jocurilor de poker și casino, site-ul îmi pune la dispoziție șansa de a aduce Vegasul la mine acasă, prin intermediul monitorului, locuri în care o să am șansa să îmi arăt adevăratul talent la ceea ce înseamnă jocul de poker. Și bineînțeles, îmi oferă și siguranță.
Diferența dintre un expert amator și unul autentic este una: experții autentici știu ce înseamnă siguranța!

sâmbătă, 4 august 2012

AZI NU!

Știu că ați observat că nu am mai dat prin online. Nici pe blogul meu, nici pe altele. De fapt, citesc fiecare articol al colegilor mei, doar că nu mai și comentez. Momentan nu am dispoziția necesară de a scrie. Nu o să mai dau prin online până nu îmi trece starea. Așadar, dacă am dispărut nu înseamnă că am murit, am avut vreun accident, mi-a fost spart blogul sau am fugit cu circul. Pur și simplu, NU AM CHEF AZI! AZI NU!

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=4MczDUXIrX0&w=420&h=315]
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=Mhwi4yyN5S8&w=560&h=315]

miercuri, 1 august 2012

Studențache

De azi, oficial sunt admis la facultate. Bine, de ieri, dar azi am confirmat locul. Începând cu data de 1 octombrie 2012, voi frecventa cursurile facultății de litere, specializarea Comunicare și relații publice, din cadrul Universității ''Vasile Alecsandri'' din Bacău. Studiile de licență durează 3 ani. După această perioadă, mă gândesc la un master în Jurnalism, ori la Iași ori la București, însă asta e doar în faza de proiect. Eu îmi schimb gândurile la fel de des ca hainele, așadar până mâine poate voi avea altceva în cap. Ce să zic? De azi pot zice că a început vacanța și pentru mine (tot zic asta de ceva timp, dar acum chiar că s-a terminat cu umblătura).
Îmi urez mult succes!

luni, 30 iulie 2012

1000 de mulțumiri

Aseară, vorbind cu prietenii pe mess, am realizat că odată cu ziua lui Dicey, tuturor ni se întâmplă lucruri super. Desigur, eu eram o excepție. Cum măi, chiar nu mi se întâmplă nimic și mie? Ei bine, ba iată că s-a întâmplat. E drept, ceva mai mic decât celorlați, dar totuși, destul de important pentru mine. O coincidență, sau poate nu, dar azi dimineață la ora 3, am făcut următoarea poză:


Exact! Fix aseară, după postarea făcută cu ocazia aniversării, am atins pragul de 1000 de vizualizări pe blog. Cel mai tare este altceva: acum câteva săptămâni, ziceam ce tare ar fi să ni se îndeplinească fiecăruia câte o dorință. Eu am zis în glumă că ar fi tare să am multe vizualizări pe blog. Chiar așa s-a întâmplat! Promit că data viitoare o să îmi doresc să câștig o mașină sub capacul de bere.
Oricum, vreau pe această cale să vă mulțumesc tuturor cititorilor mei pentru că mi-ați fost alături în aceste 3 luni. De asemenea, fiind o postare de mulțumire, vreau să vă provoc pe voi, toți cititorii mei să îmi spuneți în comentarii ce vă place și ce nu la acest blog, să îmi puneți întrebări sau să îmi propuneți o temă (sau mai multe) despre care ați dori să vorbesc! De asemenea, aștept și provocări. Îmi puteți lansa provocări, indiferent de natura lor, iar dacă ele nu sunt ilegale sau periculoase, eu o să le îndeplinesc.
Hai să văd ce vă trece prin minte!

LA MULȚI ANI, DICEY!

Pentru ''frățiorul'' Dicey, un mic cadou muzical (nu, nu ăla), alături cele mai frumoase gânduri. De 19 ori la mulți ani, să ai parte de tot ceea ce este mai frumos, și ''să crești mare''-și știi tu la ce mă refer! Asta e pentru tine, ascultă versurile:
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=Uw2rNbiMj6Q&w=420&h=315]
LA MULȚI ANI, BROMIGO!You're the best!

duminică, 29 iulie 2012

''COMENTEZI??????''- poveste de John Branch jr.

Ei bine, asemeni unui John Branch autentic (adică Ion Creangă, dar poate citesc și străinii) o să vă spun o poveste foarte, foarte frumoasă, ce s-a întâmplat acum muuuultă vreme, pe când Soarele încă nu răsărea de la Est, pe când ceasul mergea în sens invers, pe când oamenii încă nu descoperiseră focul, undeva departe, acolo unde marea se întâlnește cu cerul, unde timpul stă în loc, unde toate cele puncte cardinale se întâlnesc... adică acum câteva seri, în fața scării unuia zis Little Man. Numele participanților nu o să îl fac public, deoarece încă mă tem că o să îmi sucească gâtul. Erau 4, boys and girls (deci nu o să aflați că li se zice Anca, Ioana, Dicey și Little Man Emoticonuri)

vineri, 27 iulie 2012

Vorba lui Dostoievski

Nu cred că mai este vreun secret pentru cineva care mi-a citit măcar odată blogul că eu sunt un agnostic convins. Iar prin asta mă refer la faptul că privesc toate religiile pământului ca pe simple idei filosofice și că îmi e imposibil să cred că fericirea sau nefericirea mea depinde de vreo altă entitate în afară de mine. Am citit de mult din Biblie, atât cât am reușit și eu, am mai citit literatură creștină. Dar am citit și despre masonerie, și despre budism, și despre Wicca sau alte religii neopăgâne, chiar și despre religia lui Anton LaVey și pe toate le-am tratat cu respectul cuvenit. De identificat însă, nu m-am identificat cu niciuna. Toate, dar toate, de la creștinism la păgânism îmi par simple mituri, lipsite de orice formă de aplicabilitate, simple scorniri și baliverne.

joi, 26 iulie 2012

Ființă sau șevalet?

Unul din multele motive pentru care am cont pe Facebook este pentru a citi știri. Cum evit să le privesc pe cele de la televizor, datorită afiliațiilor politice a tuturor trusturilor de presă românești, trebuie să găsesc soluții alternative. Ei, acum am aflat și eu despre Michelle "Bombshell" McGee . Știu, poate cei mai mulți o să vă întrebați cine este. E un fel de asistentă TV, dar din Statele Unite ale SUA, vorba lui Cabral. A ajuns celebră după ce i-a distrus căsnicia Sandrei Bullock, deci e clar că nu e vreo eminență cenușie duduia. Însă persoana ei nu mă interesează absolut deloc. Motivul pentru care am menționat-o în postare este cu totul altul... tipa arată așa:

Nu știu părerea voastră, dar eu mi-o pot exprima într-un singur cuvânt:

marți, 24 iulie 2012

luni, 23 iulie 2012

Am luat Cambridge-ul... dar rămân în România

Am primit rezultatele examenului Cambridge. Am luat 64 din 100, B2. Din păcate însă, nu am reușit să finalizez la timp o aplicație către guvernul scoțian, iar în Anglia refuz să merg, deoarece trebuie să fac un împrumut bancar. Așadar, rămân în România.
Însă sunt bucuros că am luat Cambridge-ul. Am obținut EXCEPȚIONAL la Writing și READING. Satisfăcător la Speaking și Use of english. Dar spre dezamăgirea mea, la cea mai ușoară dintre probe, la listening, la care mereu obțineam rezultate mari, am obținut cel mai slab punctaj, aproape de slab. E drept, a fost ultima probă, deci probabil că și oboseala își spusese cuvântul. Eu mă simt mândru de mine. Iar voi, vreți-nu vreți, trebuie să mă mai suportați câțiva ani, căci nu părăsesc glia strămoșească încă.

duminică, 22 iulie 2012

Viața: să trăiești, nu să supraviețuiești

''Dacă singurul merit al unui om este acela de a fi supraviețuit, el nu mai are dreptul să se creadă inocent''... asta spunea Octavian Paler în ''Viața pe un peron''. Am acceptat provocarea lansată de Doroteea, aceea de a scrie un articol despre modul în care percep eu viața. Înainte de toate, trebuie să mărturisesc că nu pot da o definiție vieții. Singura definiție clară ar fi că ea reprezintă antonimul morții. Ori, am putea spune că viața înseamnă elementul schimbului de energie cu Întregul. Dar nu doresc să abordez problema nici dintr-un punct de vedere științific, nici filosofic, căci oricât aș încerca să îmi pun masca modestiei, singura știință în care cred este ceea ce percep eu pe baza propriilor mele simțuri.

vineri, 20 iulie 2012

Muzica trebuie să fie acustică....

Iată o postare în urma căreia sigur voi fi considerat un hater. Însă nu aceasta este intenția mea. Acesta este un blog personal, deci locul unde îmi expun liber părerile. 

Simt nevoia să vorbesc despre muzică. Trebuie să recunosc că această postare provine din noua obsesie pe care o aud în jurul meu, acest gen muzical, nou înțeleg, numit dubstep. Recunosc că singura dată când am ascultat acest gen a fost cu 10 secunde înainte să încep postarea. Doar vreo 7 secunde. Dar mi s-a părut suficient. Încă din capul locului o să spun că nu am nimic cu cei ce ascultă acest gen, ci doar cu genul muzical în sine.

După părerea mea, singurul ritm pe care îl pot considera muzică este cel acustic. Mai exact, doar ceea ce este redat de instrumentele muzicale. Însă ceea ce este redat de un DJ, nu poate intra în categoria muzică. Muzica tradițională, clasică, rock-ul, jazz-ul... genuri muzicale care, pentru a fi redate, sunt utilizate instrumente muzicale.

joi, 19 iulie 2012

Premiu și leapșă

Am primit un premiu și o leapșă de la Doroteea și de la Alle, cărora le mulțumesc mult.

Regulile sunt simple: trebuie să postezi imaginea Liebster Blog Award, să spui 11 lucruri despre tine, să răspunzi la întrebările adresate de cel ce te-a nominalizat și să formezi un nou set de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi, nominalizează 11 persoane care să realizeze acest tag, mergi pe pagina lor și anunță-i, nu da tag-ul înapoi.
Recunosc că mă temeam să primesc acest tag dintr-un singur motiv: nu cunosc 11 persoane către care să dau tag-ul care să nu îl fi primit deja. O să încerc să văd ce pot face! Să începem:

Motive de fericire

Pur și simplu, mă simt fericit. Am trecut cu bine peste BAC. Acum am reușit să mă înscriu la facultate, unde sunt convins că o să fiu admis. Tot ceea ce până acum mi se părea sursă de stres acum este motiv de bucurie. Oscilația  mea între credință și tăgată, de sorginte argheziană, care până acum mă intriga, mă revolta, mă împingea la disperări, acum a dat un nou sens existenței mele.



Agnosticismul acesta reprezintă o nobilă luptă a ideilor, a faptelor transferate în experiențe, o nobilă luptă între două armate egale, cea a materialului și cea a imaterialului. În mod normal, bătăliile interioare sunt capabile să obosească, să surmeneze. Dar aceasta are o sorginte înaltă, mă face automat un ''căutător al pietrei filosofale ''...

miercuri, 18 iulie 2012

M-am înscris la facultate...

Mai mult de gura mamei, care ieri mi-a făcut creierul, și așa destul de mic și nefuncțional (după cum reiese și din modul în care scriu), de muscă. De fapt, era deja de muscă, acum morala mamei l-a redus la dimensiuni de țânțar. Îmi tot zicea că înscrierile au început de 2 zile, iar eu sunt atât de relaxat. ''OK! BINE.... GATA, MĂ DUC MÂINE'', zic eu simțindu-mă în pericolul de a rămâne fără creier (deși nu cred că ar fi observat cineva diferența).

Sigur, de obicei eram obișnuit să mă însoțească cineva la astfel de evenimente importante. Dar mi-am zis că am găsit eu o adresă în Iași, singurel fiind pe străzile Iașului, cum să nu mă descurc în Bacăul meu natal?!

Așa a fost, după plimbărăseală, birocrație, hârțogărie, toate suportate cu un calm de extraterestru, am reușit să mă înscriu la Facultatea de Litere, la Comunicare și Relații publice. Nu fac o postare mai lungă și nici nu dau detalii acum, deoarece sunt puțin cam varză călită. Dar, imediat ce îmi recapăt puțin forța și îmi activez un minimum de neuroni, o să fac o postare completă despre cum a fost cu înscrierea la facultate.

Mult succes tuturor!

marți, 17 iulie 2012

Postare taciturnă

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=2UXjRpF42ag]

CONNECT-R (Giganții)-Operație pe suflet deschis

Versuri:

Refren: De-aș avea o putere să pătrund în ochii tăi,

Să-ți cunosc interiorul și-ale inimii bătăi,

De-aș fi mereu cu tine...

De-ai fi mereu cu mine!

sâmbătă, 14 iulie 2012

STOP!

Gata, îmi iau o pauză din blogging. Da, da... iar! Mă simt puțin prost că nu sunt în stare să respect nimic din ceea ce mi-am propus. Sunt dezamăgit și nervos în același timp. Și nu, bloggingul nu e o activitate. Pentru mine bloggingul e o stare de spirit. Iar până acum s-ar părea că am scris degeaba. Aparent, sunt capabil să scriu doar dulci iluzii, care să mă păcălească pe mine.
Nu înțeleg de ce mi-am făcut blog. Aaa, ba da! Ca să spun exact ceea ce simt. Am cam scris degeaba până acum. Eu îmi iau o pauză... bine, știu că nu contează, un blog inactiv în plus. Nu mai am despre ce să scriu.
Vroiam ca blogul acesta să fie oglinda mea. Am cam eșuat. Așadar, realizez că cea mai mare greșeală a anului a fost să mă reîntorc în blogging. Ianuarie 2012... dacă aș ști că mă pot întoarce în timp, știu sigur că m-aș mai gândi odată în ceea ce privește revenirea în online!
Nu că ar păsa cuiva de inactivitatea unui blog mediocru, dar am considerat de bun simț să anunț asta.

joi, 12 iulie 2012

Un nou guvern

Nu știu câți dintre voi știu, dar înainte de acest blog am mai avut câteva. Doar că tematica era diferită. Eram un entertainer al mediului online. Postările mele, puțin adaptate, ar fi putut face deliciul unui public prezent la un spectacol de stand-up comedy. Desigur, subiectul meu preferat, pe care îl dezbăteam în mod ironic, desprinzând concluzii serioase era desigur politica. Națională sau internațională. Niciodată nu am fost serios în ceea ce privește politica. Mereu criticam acest domeniu. De fapt, încă sunt de părere că doar un nebun a lua politica actuală în serios. Nu există scenă politică, există doar grupuri de interese. Dar mi-am zis că ar fi cazul să dau și o alternativă... cum ar trebui să fie o scenă politică de care să fiu mulțumit? Pentru că da... există și așa ceva. Doar că încă acest guvern nu a fost niciodată la putere până acum. Nici măcar nu a fost concretizat într-o formațiune politică. Nici nu cred că va fi în viitorul apropiat. Dar cu toate acestea, rămâne un ideal al meu, singura modalitate prin care eu să merg la vot este aceasta. Altfel nu mă prezint la urne, ori dacă o fac o să anulez votul!

miercuri, 11 iulie 2012

Cum mă găsești pe Google

Deși mult prea iubitul meu copilaș are abia 2 luni, a fost găsit de Google în urma unor căutări cel puțin stranii. Aceste căutări mi-au ridicat multe semne de întrebare în ceea ce privește seriozitatea și integritatea blogului, cât și a mea ca ființă. Sunteți pregătiți ''să ne râdem, să ne simtem bine''? Hai să îi dăm drumul!

marți, 10 iulie 2012

duminică, 8 iulie 2012

Prestația mea la BAC

Iată că am aflat deja rezultatele la ''examenul maturității'', care m-au surprins puternic. Nu doar datorită faptului că în ciuda a ceea ce au zis profii, diferă enorm de simulări, dar și pentru că notele au fost invers proporționale cu timpul alocat studiului.
Bun: Limba și literatură română: obiect la care nu am învățat aproape deloc, la simulare 7,70, la BAC 8,45.
Istorie: punctul meu forte, am aruncat câtuși de puțin ochii în caiet, la simulare 8,80, la BAC 8,20.
Logică și argumentare: Obiect la care am învățat intens, la simulare...ăăă, nu mai contează, ideea e că mi-am ridicat nota până la 7,70!
Astfel, am trecut examenul maturității cu media 8,11. Nu e o medie extraordinară, dar este excelentă, având în vedere că de foarte multe ori în vacanța asta intram în casă odată cu răsăritul. Altfel spus, m-am distrat din greu, dar am luat și BAC-ul cu o notă decentă.
Aici să încheie 12 ani de școală! Aici îmi iau rămas bun de la dulcea nebunie inocentă a anilor de școală, pregătit fiind să intru în viața de adult!
Ce va fi, va fi, que sera,sera, whatever will be, will be!

sâmbătă, 7 iulie 2012

S-a mai îndrăgostit Chirilă?

Când mă gândesc la verile din copilăria mea, remarc că an de an apar noi schimbări. Dar foarte, foarte multe lucruri rămân constante. Când eram ''un puști julit în coate'' știu că vara însemna trezit, spălat, mâncat și afară! Până la 1 după-amiază, când veneam să îmi sorb supa în mare grabă, ca să ies iar afară. Așa au decurs lucrurile până printr-a III-a. Apoi am început să merg pe la țară sau prin Tulcea pe la rude. Ulterior, vară însemna mult, foarte mult GTA. Apoi, foarte mult netlog. Apoi, filme la mall, kickboxing, ''Cel mai iubit dintre pământeni'' și blogging. Apoi mare, vreo doi ani, apoi anul ăsta scara blocului, concerte rock și hip hop.
Un lucru e constant, încă de când eram mic... lenea de vară. Nimic nu se compară cu lenea de vară. Mă instalam în pat, cu ochii în ViVa sau MTV și ascultam muzică, ori dădeam pe RTL, deoarece eram fascinat să mă uit la emisiuni din care nu înțelegeam nimic din ce se vorbește.
Ori, deschideam radioul și țopăiam pe muzică, asta pe când Ricky Martin abia lansase ''La vida loca''.
Al doilea lucru constant e înghețata vafe. De când eram mic mâncam, și încă mi se pare cea mai bună ever!
Dar un alt lucru care a rămas constant este

Cel mai frumos cadou de vacanță!

Astăzi am susținut ultima probă de BAC, la logică și argumentare. Motive de stres nu mai am (nu că BAC-ul ar fi fost un motiv). Astfel încât, oficial de astăzi, la ora 12 și ceva sunt oficial în vacanță, oficial am terminat cu examenul maturității, oficial e gata cu liceul! Ultimii 12 ani au trecut ca vântul, așadar iată-mă matur, adult în toată regula, sau cum mai era vorba mea prin cartier ''băiat versat, cu BAC-ul luat''.
O să mă ocup săptămâna viitoare și de înscrierea la facultate și gata! Pot în sfârșit să îmi încep vacanța.

vineri, 6 iulie 2012

Cerințe 1, 4, 5

Când am împlinit 1000 de vizualizări, am oferit posibilitatea cititorilor de a-mi spune ce anume și-ar dori să fac pe blog. Singura persoană care mi-a dat ''porunci'' a fost Doroteea. Acestea au fost (doar 3 dintre ele, următoarele 2 în altă postare):
1. Să îți pui fundal roz măcar pentru o zi.
Am avut, pentru mai multe zile chiar.



Acum l-am scos, pentru că totuși... știu că toți băieții au și o latură feminină, dar eu pe a mea prefer să o las acolo unde este!

4. Să vorbești despre persoana care o stimezi cel mai mult
Și asta am făcut deja... în această postare!.


5.Să îți faci o autodescriere
Sunt mic. Asta este foarte clar. Nu sunt deloc mulțumit de mine. Mă consider perfecționist în ceea ce mă privește, motiv pentru care sunt într-un permanent război cu mine însumi. Nu îmi place deloc de mine. Dar chiar deloc. Cu toate acestea, sunt destul de arogant. Sunt extrem de impulsiv. Dar în același timp și introvertit, astfel încât scăpările nervoase, extrem de dese, mă transformă pe mine în victima lor. Mă atașez ușor de oameni. Sunt un personaj antagonic cu scopuri pozitive de cele mai multe ori. Mă tem de oameni mai mult decât de animale. Îmi plac mult animalele mici. Sunt un paradox. Dacă aș fi avut talent muzical mi-ar fi plăcut să am o trupă punk sau hip hop, care să promoveze pacea într-o manieră agresivă. Sunt agnostic. Asta înseamnă că nu îmi dau cu părerea despre existența divină.Pentru că nu L-am văzut pe Dumnezeu, deci nu pot spune că există, dar tocmai pentru că nu L-am văzut nu pot spune nici că nu există. Pot spune doar că sunt prea mic pentru a-mi da cu părerea despre o problemă atât de importantă. Sunt de părere că sentimentele nu sunt regenerabile. Nu poți iubi sau urî 2 oameni la fel. Odată ce ții la cineva, nu vei mai putea ține la altcineva în același fel.
Sunt îndrăgostit de muzică, deși sunt complet afon. În permanență înregistrez piese de hip hop, dar niciodată nu le postez. Sunt îndrăgostit de natură și urăsc din ficați betoanele. Sunt hedonist, astfel încât am perioade în care fac excese de orice fel. Sunt precum lichidul. Iau forma vasului în care mă aflu. Mă integrez perfect și într-un cerc literar, și într-un cerc de interlopi. Am subiecte comune de discuție cu ambele extreme.
Nu consider că am citit extraordinar de mult, dar consider că am citit ceea ce trebuia. În special îmi plac cărțile cu caracter moralizator, precum Caragiale, Gala Galaction, Moliere, Oscar Wilde etc. Cred foarte mult în horoscop, dar privit ca știință, nu ca ghiceală. Tot mai mult devin imun la părerea pe care și-o formează oamenii despre mine, mai interesat fiind să mă simt eu bine în pielea mea și să nu regret nimic din ceea ce fac. Îmi place să scriu. Sunt ca un copil mare. Pot continua până dimineață, dar cred că deja v-ați făcut o idee!

joi, 5 iulie 2012

Nimic de pierdut

Vorbeam cu un foarte bun prieten despre starea de relaxare totală ce mă caracterizează de câteva zile. În privința BAC-ului am fost... sunt de fapt extrem de relaxat, în privința viitorului sunt foarte relaxat, deși fizic am avut câteva probleme de sănătate sunt foarte relaxat. Poate că o să vă întrebați cu toții de ce. Ei bine, mi-am dat seama că nu am nimic de pierdut. Nu am nimic de pierdut în această viață. Găsindu-mi calea, îmi este foarte greu să mai am motive de supărare. Am dorința de a accede spre o stare de Zen. Doar că de această dată nu una bazată pe ceea ce citesc. De această dată vreau să fie una trăită. Toate astea se datorează unei viziuni pe care prin bunăvoința forțelor ce guvernează acest Univers am avut-o... în ciuda agresivității de limbaj care m-a caracterizat, în ciuda impulsivității, în ciuda preferințelor în materie de muzică sau filme, contrar genului de jocuri pe care îl alegeam... îmi place pacea, armonia! Și nu, nu îmi place citadinul.

marți, 3 iulie 2012

luni, 2 iulie 2012

E târziu, dar...

Am uitat! V-am mai spus că am început să uit date, lucru destul de frustrant. Iată că și astăzi mi s-a întâmplat. Astăzi este ziua de naștere a celui ce mi-a modelat caracterul, a celui ce mi-a întărit structurile existenței prin opera sa, a celui care mi-a deschis ochii, a celui care a oferit o umbră de valoare percepțiilor mele de adolescent răzgâiat și răzvrătit. Dacă nu ar fi fost Antena 3 nu mi-aș fi amintit!
Așadar, cinste celor de la Sinteza Zilei că am amintit de ziua lui Octavian Paler:


Odihnește-te în pace maestre!


Vă recomand și vouă, dacă tot v-ați propus să savurați vara făcând o călătorie spre universul cărților, să încercați un titlu de Octavian Paler. O să vă recomand ''Viața pe un peron''.
În plus, postarea taciturnă de mâine va fi un omagiu adus maestrului, voi evidenția citatul care m-a fascinat cel mai mult, citat care se regăsește în recomandarea mea!

BAC la Limba și literatura română 2012

Nu intru foarte mult în detalii, dar trebuie să vă anunț faptul că în ciuda celor vehiculate prin presă, subiectele au fost destul de accesibile. În mod normal, la română ar trebui ca promovabilitatea să fie undeva pe la 85%. Părerea mea.

vineri, 29 iunie 2012

Cândva de mult... pentru bloggeri!


Stăteam acasă și mă plictiseam îngrozitor. Astăzi nu am avut dispoziție să învăț, dar mi-am făcut o mică schemă la logică pentru a învăța mai ușor. Foarte cald, nu prea aveam ce face. Plictisul cronic ce mă lovise aproape că devenea mai greu suportabil decât o dureroasă depresie în manieră simbolistă. Singurul lucru util pe care îl puteam face ar fi fost să încep să mă plimb pe net. Am ajuns pe blogul lui Dan Negru, blogul singurei celebrități din România pe care îl citesc cu regularitate, deoarece scrie genial, ba chiar pot spune că mi-a influențat pozitiv stilul.

AJUTOR!!!

Am cam fost preocupat cu competențele și cu învățatul pentru BAC și nu am mai avut timp să scriu. Însă acum mă văd nevoit să o fac. Mi se întâmplă un lucru... pot spune destul de grav, în special din cauza faptului că este incontrolabil. Am încercat să îl opresc, dar nu se poate. Mă confrunt cu o problemă scăpată de sub control.
Este vară. Cald. Noaptea nu prea dorm (și nu îl parafrazez pe Connect-R), iar ziua mi-o împart între învățat, citit, jocuri, filme, ieșiri. OK! Nimic anormal până aici. Dar chinul a început cu câteva zile în urmă. Un chin care capătă pentru mine proporții astronomice.
Știți cum se spune, toți oamenii au vicii, dependențe sau instincte. E normal, e în natura noastră. E perfect normal să le dăm curs, dar să nu le lăsăm să ne controleze. Să fim stăpâni pe situație și să le oprim atunci când trebuie. Poate vă așteptați la o dependență de droguri, alcool, tutun sau medicamente. Nu, pe astea le țin sub control destul de bine astea încă nu mi-au dat dependență nu sunt consumator de astfel de substanțe Emoticonuri. Dependența mea se reduce la....

luni, 25 iunie 2012

Birthday...


Poate că mulți așteaptă să scriu despre ce am făcut de ziua mea. A fost frumos, dar nu pot să scriu. Oricum, ca să rezum... prieteni, multă pizza, multă bere, soare, cadouri (câteva articole vestimentare, câteva produse de îngrijire corporală, dulciuri, DVD-uri cu țestoasele ninja...)... ce să mai, a fost superb. Dar cel mai frumos mi se pare faptul că am avut lângă mine oamenii importanți mie. Fie că face2face, fie că la telefon, am interacționat cu cei la care țin. În plus, cred că ăsta e cel mai frumos cadou, faptul că familia și prietenii sunt alături de mine. Cam asta e tot ceea ce mă interesează. A fost o aniversare reușită tocmai datorită faptului că am familie și prieteni la care să mă împart, alături de care să mă bucur, care prin simpla prezență să mă facă să zâmbesc.
Știu că nu am scris prea mult, dar nu mă simt în stare... știți voi, BAC + căldură = 0 chef de scris.
BYE!
P.S.: Vă mulțumesc tuturor pentru urări. Să aveți parte de tot ceea ce e mai frumos!

vineri, 22 iunie 2012

19 ani!

Iată că astăzi, 22 iunie 2012 împlinesc 19 ani de existență. Deși am trecut prin multe întâmplări în ultima perioadă, mă bucur că am reușit să ajung până în acest punct al vieții mele sănătos, întreg și cu oameni care mi-au făcut și îmi fac viața mai frumoasă. De ziua mea vă doresc tuturor ce îmi doresc și mie: sănătate, voință și... desigur, cantități industriale de dulciuri!
La mulți ani mie!

miercuri, 20 iunie 2012

Dumnezeu să te ierte prietene!

Un tinar a murit la Bazinul Olimpic de Inot din Bacau
''O balaceala pe seara la Bazinul Olimpic de Inot din municipiul Bacau s-a incheiat tragic pentru un tinar in virsta de 20 ani. Silviu M., din Bacau, s-a dus luni seara la bazin sa faca o baie impreuna cu doi prieteni. Pentru ca cei trei tineri s-au aventurat intr-o zona periculoasa, unul dintre instructori i-a alungat din zona trambulinelor. Unul din martorii oculari isi aminteste ca cei trei au venit spre seara si s-au dus la bazinul de 5 metri. “Eram aseara la bazin si l-am vazut pe un instructor ca i-a dat afara pe cei trei prieteni. Doi au plecat spre sauna, iar al treilea nu a mai iesit. Lumea s-a agitat, l-au cautat aproximativ jumatate de ora si l-au gasit pe fundul bazinului. L-a scos instructorul din apa si au inceput sa-i faca manevrele de resuscitare. Pe la 20.30, medicul de pe ambulanta a constatat decesul”, spune Marius Timpu. Acesta precizeaza ca luni seara a fost mai multa lume ca de obicei la Bazinul Olimpic de Inot, insa, nimeni nu a vazut cind tinarul teribilist a intrat in apa. Cel mai probabil, acesta a murit la contactul cu apa si asa a juns pe fundul bazinului. Odata cu apelul de urgenta facut prin 112, la fata locului au ajuns politistii si o ambulanta. “Echipajul de pe ambulanta a continuat manevrele de resuscitare pret de 40 minute, insa, fara succes. Trupul neinsufletit al tinarului a fost transportat la morga in vederea efectuarii necropsiei si stabilirii cu exactitate a cauzelor mortii”, a spus inspectorul Narcisa Butnaru, purtator de cuvint la Inspectoratul de Politie Judetean (IPJ) Bacau. Cercetarile continua.''

SURSA


Ai fost o persoană minunată, un amic deosebit. Timp de 5 ani, din clasa a II-a până într-a VII-a mi-ai fost coleg, dar până în ultima clipă mi-ai rămas amic. Ultima oară am vorbit astă vară. Ai terminat mai repede școala și ai venit pe la liceul meu. Am venit împreună acasă și am vorbit o grămadă în fața scării mele. De atunci nu ne-am mai întâlnit. M-ai căutat la câteva săptămâni, dar eu eram plecat din oraș. Până astăzi nu am mai auzit de tine. Astăzi am auzit că ai plecat dintre noi. Nu meritai asta. Aveai dreptul să trăiești la fel de mult ca oricare dintre noi. Dar soarta e ironică și lipsită de milă. Acum ești într-un loc unde se spune că nu mai există suferință. Sper ca într-o bună zi să ne reîntâlnim. Adio prietene!
DUMNEZEU SĂ TE ODIHNEASCĂ SILVIULE!!!

Postare Taciturnă

luni, 18 iunie 2012

Mă ramolesc complet...

Nu știu care e șpiru', dar nu mai am noțiunea timpului. M-am surprins într-o miercuri că duminică fuseseră Floriile. M-am trezit că eu credeam că mai sunt câteva săptămâni până la ziua mamei mele, deși aflasem abia atunci în ce dată suntem. M-am trezit la școală că mi e încheiau mediile și eu am întrebat ''DEJA...???'', iar din vacanța de Paște îmi amintesc că am rezolvat un test la istorie și... și... și... ăăăă... atât?! Pe 1 mai am ieșit cu prietenii în oraș, pe 5 mai am făcut blogul ăsta... adică acum o săptămână în mintea mea. În fine, ideea este că m-am pomenit că vineri.... este ziua mea!Emoticonuri Da, am uitat. Complet! Deci sunt tentat să bag un WTF??? cât mine voi de mare... oricum, am scris aici pentru că știu că blogul îl verific zilnic, pentru că sincer să fiu, îmi era o frică de mor ca nu cumva să mă sune cineva să îmi zică vreo urare ceva și eu să întreb ''pentru ce??!''... așadar, mai bine scriu aici. Și pentru orice eventualitate, ar trebui și să scriu că împlinesc 19 ani, sunt prima zi a Racului (îmi iubesc zodia și cu toate astea am uitat asta), sunt născut la ora 07:45 dimineața, sunt din Bacău. Presimt că în curând o să trebuiască să îmi scriu și numărul de telefon pe blog ca să nu îl uit.

Acum serios, nu știu de ce dar mintea mea e oarecum captivă prin luna martie. E de înțeles, cine mă cunoaște personal s-ar putea să știe și de ce. De fapt, cred că și eu știu de ce. În fine, nu motivele sunt importante, ci faptul că am început să uit date importante. Culmea, date din viața mea, dar încă mai știu că în 1395 Mircea cel Bătrân a participat la bătălia de la Nicopole. Deci țin minte date istorice fără probleme, dar nu mai am noțiunea timpului. Abia dacă îmi vine să cred că suntem undeva pe 3 iunie.